Parlamentarilor le arde de spectacol cu falsul atasament fata de popor, iar lista rusinii deschisa cu ocazia motiunii,  cu siguranta n-ar fi trebuit sa omita, niciun presedinte, niciun prim-ministru, niciun parlamentar care a stat in frunte de la revolutie si pana azi.

Meditand aseara din postura unui bugetar, care cu salariul intreg abia o duce de pe o zi pe alta, la fel ca toti profesorii de seama mea, am descoperit niste cauze nedezbatute in mass-media, care au creat situatia actuala. Trec peste imoralitatea politicienilor, peste propriile interese si ipocrizia lor, sesizate de toata lumea si am sa ma opresc in primul rand asupra naivitatii si asupra lipsei spiritului realitatii a acestora.

Orice om calculat, inainte de a face ceva trebuie sa gandeasca. Nu s-a intamplat asa cand ne-am grabit sa intram in Nato, in Uniunea Europeana si sa optam pentru descentralizare. Sigur, multi vor spune ca integrarile in cele doua foruri sunt avantajoase, dar nu vad si anumite dezavantaje.

In Nato e bine ca suntem, ca avem o oarecare protectie, dar nu mi se pare corect sa cotizam masiv la bugetul aliantei Nord atlantice, sa ne platim militarii care lupta pentru interesele altora. Isi risca viata, nu spun, dar daca o fac pentru interesele altcuiva ar trebui ca  alianta respectiva sa-i plateasca. In al doilea rand, atunci cand investim totusi in armata, n-ar trebui sa aruncam banii in vant pe avioane uzate, numai de dragul celorlalti.

Uniunea Europeana nu trebuia sa ne primeasca alaturi, doar ca o piata de desfacere. Ne-am bucurat ca suntem domni, nu producem mai nimic si ca avem bani sa cumparam de toate. Cui i-a mai trebuit agricultura romaneasca, ce rost au mai avut fabricile din Romania, cata vreme europenii ne-au ademenit cu autostrazi, asfalt, borduri si canalizari? Le puteam face si singuri cu mai multa chibzuinta. Decat sa intram in datorii pana-n gat mai bine mobilizam omul de rand care ar fi facut munca in folosul comunitatii, decat sa ajunga muritor de foame azi. In al doilea rand, nici aici nu s-au facut investitiile echitabil. Unii lati si altii umflati, vorba omului din popor. Unele orase si comune beneficiaza de investitii, altele jinduiesc la ele, in functie de culoarea politica. Trebuia sa se imparta banii echitabil, fiecarui oras, fiecarei comune. Asa nu apareau derapaje intre localitati, unele schimbandu-si apectul iar altele ramanand ca dupa razboi, fara nimic.

Descentralizarea nu stiu ce a adus bun in tara asta. Doar libertatea de a cheltui fiecare cat vrea fara sa calculeze daca este de unde. Asa s-au umflat schemele in administratie, asa s-au facut investitii  fara niciun rost, asa am ajuns la fundul sacului. In familie este simplu: daca ai bani iti permiti sa faci ceva, daca nu mai astepti. Cu descentralizarea copiii-primariile au venit numai cu bonul fiscal, iar tata si mama nu au decat sa plateasca.

Multi veti spune: e usor sa vorbesti de pe margine si sa nu faci nimic sa nu dai nicio solutie. M-am gandit si eu la cateva, daca cineva de sus se va gandi si la ce spun eu, poate va descoperi ceva folositor.

In primul rand e nevoie de o intensificare a politicii externe si de o deschidere a acesteia spre potentiale tari care ne-ar putea deveni partenere comerciale. Din pacate in plan extern totul se limiteaza numai la discutiile cu U.E. prin Parlamentul European, pentru ca de vizite ale presedintelui sau ministrului de externe nu am prea auzit de mult. In al doilea rand, n-ar fi rau sa intindem o mana si altora. China are o populatie numeroasa, India e din ce in ce mai puternica, zona Africii e un subiect inchis, America e prea departe si lista ar putea continua. Acceptam doar sa importam de la ei, iar de exporturi nu ne intereseaza. Acestea ar putea aduce bani tarii, dar cum nu avem fabrici competitive e greu sa realizam asta. Sunt cateva exemple: Renault la Pitesti, Ford la Craiova, Nokia la Jucu, Sidexul , dar prea putin. Piata auto e in scadere peste tot, iar Nokia si Sidexul sunt cam putin pentru toata tara. S-ar putea opta pentru consumul din propria ograda, pentru ceea ce producem noi. Stimularea agriculturii, promovarea legumelor si cerealelor noastre si abandonarea importurilor pentru ca oricum rosiile, ardeii, castravetii si morcovii europeni nu au niciun gust, ar fi o alta gura de oxigen. Laptele nostru are o calitate destul de buna, iar prin stimularea zoootehniei s-ar asigura necesarul si nu ar fi nevoie sa ajungem prin Ungaria dupa materia prima. Eficientizarea unor sectoare la care s-a cam renuntat in ultima vreme ar fi iarasi o solutie. Avem o comoara la Rosia Montana, ar fi pacat sa o dam altora pe nimic. Cel mai bine ar fi sa ne specializam in exploatare si sa valorificam noi aurul pe care ni l-a dat D-zeu. Nici la exploatarea carbunelui n-ar trebui sa renuntam. E o sursa de energie si daca o avem, ar fi pacat s-o irosim. Gazul  pe care-l importam ar trebui limitat. Ce-ar fi ca sa se opteze pentru construirea la fiecare bloc a unor centrale pe rumegus. Si-asa exportam atata cherestea, iar rumegusul ar fi cu mult mai ieftin decat gazul, la incalzire iarna. Asemenea subventii ar fi profitabile, nu programe Rabla. Sprijinirea construirii unor centrale Eoliene ar valorifica zone moarte din muntii nostri. Urmate de investitii masive in sosele spre acestea, ar oferi conditii pentru investitii  in aceste zone si pentru un turism eficient.

Revenirea la sistemul centralizat de alocare a banilor si o atenta analiza a oricarei investitii este obligatorie. Luam cateva exemple din orasul nostru. Lumanarea din parcul de langa Prefectura putea sa fie construita si dupa ce se aducea cu banii destinati acesteia aparatura medicala pentru Spitalul Judetean sau pentru alte investitii prioritare. Se puteau pastra si semafoarele, nu erau indispensabile giratorile si se puteau aloca banii pentru altceva mai necesar. Nu trebuiau  scosi din buzunarul bistritenilor si bani pentru locuri de parcare. Se dau destule taxe pentru masini si nu se vede nimic, macar atat se putea face in fiecare oras. Fiecare primarie are libertatea de a-si stabili taxele si de a cheltui banii cum vrea. Nu-i corect! Asa se ajunge la situatia de a se cheltui tot ce se obtine din taxe pe tot felul de sporuri si prime aberante, decat sa mearga banii la bugetul tarii. Exemple sunt milioane in tara si nu am nicio indoiala ca orice primar a cam abuzat de aceasta autonomie locala. De la nivel central ar trebui distributi banii si cu multa chibzuinta. Prioritar ar trebui sa fie cetateanul. Nu-i logic ca pensionarii si bugetarii sa ajunga muritori de foame si-n tara sa se toarne betoane cu sau fara rost. Pentru cine se construieste cand romanul se gandeste din ce in ce mai serios sa plece din tara asta pustiita? Viitor n-avem,  natalitatea e din ce in ce mai scazuta si numarul celor care pleaca- din ce in ce mai mare.  De ce trebuie sa plecam in alte tari aride, gen Spania, sa muncim in agricultura , chiar daca avem studii superioare? Nu mustra constiinta pe niciun politician pentru asta?  Nu si-a pus nimeni problema ca niciun alt cetatean european nu s-a facut sclav in Romania?  Numai noi suntem sclavii lor. De ce ne batem joc de medici, iar europenii ii primesc cu bratele deschise?  De ce magazinele pun adaos comercial triplu, iar romanul plateste din putinul pe care-l are? De ce romanii au salarii mici si preturi la standarde europene? Cine s-a imbogatit in Romania si de ce? Cine a facut comert, cine a driblat legile si a facut afaceri cu statul. Ceilalti sunt la limita existentei.

Nu ne putem dezvinovati si noi insine pentru situatia in care am ajuns. Mizeria pe care o lasam in urma, ciupirea de pe unde muncim  ne caracterizeaza. Si noi ar trebui sa ne schimbam ca natiune. Sa fim si noi corecti sa muncim si sa nu asteptam de la altii. Justitia si politia sa-si faca datoria,  sa fie o frica de lege. Dar cat exista portita de scapare pentru orice ilegalitate nu realizam nimic. Multi s-au imbogatit si nimeni nu i-a intrebat cum, multi au fost dovediti vinovati si apoi cazul le-a fost inchise din lipsa de probe. Presa face destule sesizari si de cele mai multe ori se inchid ochii.

Mi-ar placea sa cred ca dupa aceste masuri de austeritate, pensiile si salariile vor fi echitabile, ca vom fi mai rationali si ca se va schimba ceva in tara asta. Speranta,  desi e din ce mai mica, moare ultima! Sper sa nu murim noi inaintea ei!  

Prof. Nicolae Domide