Am fost aseară martorul unui accident petrecut pe drumul de centură al Bistriței, la intersecția cu str. Drumul Dumitrei Vechi. Am ajuns imediat după ce s-a produs accidentul și am fost, alături de cei din mașină și un șofer de TIR, primii martori de la locul accidentului. Când am ajuns în dreptul mașinii răsturnate, șoferul ieșea pe luneta din spate târâș. Am tras imediat pe dreapta și am coborât din mașină să dăm primul ajutor. Când am ajuns lângă mașină, șoferul nu mai era și, căutându-l cu privirea, l-am zărit la vreo 20 de metri mai încolo, în patru labe, lângă un camion. Se ridica și cădea iar. Nu reușea să se țină pe picioare, dar clar vroia să dispară din zonă și se depărta cum putea de zona accidentului. Și a dispărut imediat după un gard. În mașină nu mai erau alte victime.

Am sunat la 112, am dat informațiile despre accident, am spus că șoferul a fugit împleticindu-se, am dat numărul mașinii (rețineți!!!) și am așteptat să vină echipajele de poliție. Apoi ne-am dumirit și cum s-a petrecut accidentul. În lumina farurilor mașinilor se vedea gardul spulberat  și traiectoria mașinii. Atunci am conștientizat că dacă ajungeam în intersecție să virăm la stânga câteva zeci de secunde mai repede, eram pe traiectorie și acel Volvo intra în noi. Probabil, fiind pe scaunul din dreapta, nu mai scriam acest editorial astăzi. Dar, aveam un accident în care autorul era căutat. Era cu victime și numai după ce este cineva grav rănit sau moare se iau măsuri în țara asta.

Și au început să apară echipajele de Poliție. Primul, de la Ordine Publică. M-am prezentat și le-am indicat unde dispăruse șoferul. Sincer, m-am gândit că la cum arăta mașina sigur s-a lovit destul de tare, adrenalina și probabil alcoolul l-au ajutat să fugă, dar nu să se îndepărteze. Putea fi căzut undeva și să fie găsit fără viață. Nu l-au găsit polițiștii. La câteva minute a apărut a doua mașină de la Ordine Publică și polițistul mai în vârstă care a coborât din ea s-a cam schimbat la față când a văzut mașina și numărul de înmatriculare. I-am spus și lui tot ce am văzut, i-am arătat actele căzute din mașină, iar când am făcut afirmația „Cred că șoferul era beat pentru că abia se putea ține pe picioare”, mi-a replicat scurt „- Nu aveți de unde ști!.” „ - Adevărat, nu i-am pus etilotestul, dar am motive să cred asta. L-am văzut cum mergea, mai mult în patru labe, nu înțeleg de ce ar fi fugit dacă nu ar fi avut ceva de ascuns, iar, în plus, uitați sticla de bere care a căzut din mașină!”. Nu a răspuns nimic și s-a grăbit să-i zvânture din zonă pe taximetriștii care ajunseseră acolo. Mi-am anunțat colegii de la ziar de accident și am plecat dacă tot nu aveau polițiștii să mă întrebe nimic. Știau cine sunt, mă prezentasem și dacă mai aveau nevoie de ceva, puteau să mă găsească ușor.

Am ajuns acasă și înainte de a mă așeza în pat am mai deschis o dată ziarul. Și văd titlul colegilor mei: „Șoferul a luat numerele de înmatriculare și a fugit de la locul accidentului!” Am luat foc instant. Cum adică?! Când i-am întrebat cine le-a spus asta, mi-au răspuns că polițiștii. A apărut șoferul? Nu! Le-am spus că e o minciună și am atras atenția că ceva nu e curat la mijloc, se încearcă ceva, acoperă pe cineva. EU făcusem fotografii cu mașina cu numerele pe ea, numărul din spate era la locul lui, iar cel din față era căzut jos. Plus că în conversația de la 112 am spus clar numărul mașinii.

M-am îmbrăcat și am revenit la locul accidentului. Voiam să-i aud pe polițiști cum îmi spun în față că șoferul a luat numerele și eram curioasă de ce au dispărut numerele. Cine și ce avea de ascuns. Pe drum aveam să aflu că mașina ar fi a unui fost polițist de la circulație. Curios, zona a fost împânzită de polițiști. Mi-am și dat seama ce încercau să facă. Se chinuiau să ascundă autorul accidentului fără victime, dar care s-ar fi putut încheia cu dosar penal dacă șoferul era prins că a condus băut. Asta putea să ascundă prin fugă. Sau lipsa permisului. Altfel nu ar fi avut niciun motiv să fugă și să refuze primul ajutor de care sigur avea nevoie după un astfel de accident.

Până am ajuns la locul accidentului, surpriză! Polițiștii au găsit numerele, în portbagajul mașinii. De altfel, mașina a fost ridicată repede, fără a fi chemați pompierii care iau măsurile de prevenire și stingere a incendiilor. O fac la toate accidentele în care curge lichid din mașină. Numai la acest accident au fost solicitați ceva mai târziu. După ce s-au luat numerele.

Schimbul meu de replici cu polițiștii de la Circulație, rămași la fața locului, și scuzele pe care i le găseau șoferului mi-au lăsat un gust amar. Când i-am întrebat de ce au afirmat că șoferul a fugit cu numerele, au dat-o din colț în colț și au mormăit ceva de genul că nu știau unde sunt numerele, abia ce le-au găsit și ei. După aceea, au găsit o altă scuză, că poate a venit și le-a luat un aparținător. Păi dacă a venit, înseamnă că știți cine era la volan. S-au blocat. Nici cu asta nu au nimerit-o. Au încercat să-mi explice că la orice accident se iau numerele. Nu, zău?! De către cine?! De oricine! Deci eu pot să iau numerele de înmatriculare de la toate mașinile implicate în accidente?! Aaaaaa, nu!

I-am întrebat dacă îl caută pe șoferul care a fugit. Au răspuns că - sigur, au trimis pe cineva la domiciliul trecut pe certificatul de înmatriculare. Văzând revolta mea în creștere, au încercat să mă liniștească, asigurându-mă că nu se poate mușamaliza nimic, că există seria de șasiu, actele.

Și atunci mi-am amintit de scandalul din noiembrie 2014, când DNA descălecase la IPJ BN, iar printre altele polițiștii erau acuzați că „aranjează” accidente să dea bine pentru prieteni și în statistici. Și m-a luat o greață. Și m-a cuprins o tristețe imensă și o dezamăgire totală. Mi-am dat seama că au revenit la vechile metehne. Chestiile ăstea le curg prin sânge. Le au în instinct. Nu le-a cerut nimeni să ia numerele, sunt convinsă. Nici sticla de bere de pe drum (am eu fotografii cu ea în caz că trebuie cuiva). Au făcut totul instinctual, încercând să protejeze un fost coleg de la Circulație, mai ales ca imagine, că legea e simplu de fentat în astfel de cazuri. Trebuie doar să dispari dacă nu e accident cu victime. Iar dacă ai lucrat în Poliție fix cu așa ceva, știi clar ce trebuie făcut. Șoferul are 24 de ore la dispoziție să apară la poliție și să declare accidentul. Nu se alege cu dosar penal, mai ales că etilotestul va arăta zero și probabil permis avea. Se poate prezenta orice șofer. Remintesc însă că am văzut un bărbat. Cu o statură impunătoare și chelie - parcă. Să nu apară vreo doamnă, că nu mă pot abține să nu declar că am văzut un bărbat ieșind în patru labe din mașină. Voi urmări acest caz mai departe. E interesant.

Colegii mei au întrebat în această dimineață la IPJ BN dacă au aflat cine a condus mașina. După câteva ore ne-au răspuns că nu. Mai au timp să afle. Și apoi nu e grabă mare. Nu e accident cu victime, doar cu pagube materiale . Și timpul trece în favoarea șoferului.

Mă roade răspunsul la întrebarea ce se întâmpla dacă șoferul  era un om simplu? Pentru el cercetările erau altfel, se insista mai mult, legea avea altă aplicare? Dacă fugi de la locul accidentului poți scăpa basma curată?! Așa o fi legea pentru toți sau numai pentru unii?! Dacă ajungi totuși în spital, și o zi mai târziu, e accident cu victime sau nu?

Mi-am pierdut iar încrederea în polițiștii din IPJ BN. Constat că au revenit la vechile metehne. De ce?! De ce nu vreți să fiți demni? Să vă faceți meseria cu onoare și fruntea sus? De ce v-ați murdări fără să v-o ceară nimeni?! De unde aveți aceste instincte?! De ce nu vi le puteți reprima?! Dacă a greșit în fața legii chiar și un fost polițist, trebuie să răspundă, nu are scutire. De ce a fost nevoie de tot teatrul ăla ieftin cu plăcuțele ascunse de ochii presei?! De ce vă doare imaginea unui fost polițist care a făcut-o lată și nu vă doare de reputația voastră?! Ce polițiști sunteți?! Pentru cine?! Pe cine apărați? Că pe noi nu cred. Un astfel de specimen rămâne cu permis și  poate circula oricând printre noi și să ne pună viața în pericol.

Trist. Incredibil de trist. Și revoltător. Sunteți iar ce ați fost și mai mult decât atât...