Florin Halagian e un nume mare, un nume scris cu majuscule in cartea fotbalului romanesc. A fost unul dintre cei mai mari antrenori din toate timpurile si se mai straduieste si la 72 de ani sa tina pasul cu vremurile.
Nimeni nu poate pune la indoiala priceperea lui pe dreptunghiul verde si influenta lui din afara gazonului. Cu totii realizam ca poate da o mana de ajutor Gloriei in acest campionat si ii multumim pentru asta.
Insa si dumnealui trebuie sa inteleaga multe lucruri pe care ori se face ca nu le pricepe, ori nu mai e in stare sa le proceseze. Unul dintre ele ar fi ca ziaristii de sport nu sunt niste dobitoci la pachet. Niste nepriceputi, niste impostori care vor doar binele propriu si raul tuturor, niste dusmani ai fotbalului si in special ai echipei pe care o antreneaza dumnealui. Ca intrebarile „Dumneata ai jucat fotbal?” sau „ai carnet de antrenor?” sunt expirate si nu pot tine loc de explicatii sau argumente. Multi jurnalisti de azi sunt in masura sa raspunda cu da la aceste intrebari.
Insa si daca nu ar fi asa, ei au o calitate ce nu poate fi combatuta. Au mandatul publicului, al spectatorilor, al suporterilor sa puna intrebari, sa incerce sa afle raspunsuri. Nu trebuie sa ai meciuri jucate Liga 1 ca sa intelegi ca nu poti primi 4 goluri in superioritate numerica fara sa fi gresit si antrenorul ceva. Si nici selectii in echipa nationala ca sa-ti dai seama cand o echipa pune osul sau o freaca pe teren. Nu trebuie sa fii rau intentionat sau golan ca sa-l intrebi pe Halagian de ce a lasat Gloria cu fundu-n balta anul trecut cand ii era mai greu, sau de ce l-a alungat pe unul dintre cei mai buni jucatori ai ei din toate timpurile, Lucian Sanmartean.
Nu esti un obsedat de blaturi daca ii amintesti din cand in cand unui om de fotbal ca Halagian ca, printre miile de lucruri bune pe care le-a facut pentru fotbalul romanesc, mai sunt si mizerii ce nu pot fi ascunse sub pres. Nu esti deloc un invidios sau un ratat daca il intrebi pe unul dintre personajele principale ale fotbalului romanesc despre aranjamente, strategii, reciprocitati sau cum vrea dumnealui sa le spuna unor minciuni ordinare, unor infectii care au imbolnavit sportul romanesc.
Milioane de romani au fost platitori de bilet cel putin o data in viata ca sa vada cum echipa lor de suflet pierde voit sau castiga necinstit. In loc sa-si ceara scuze pentru smecheriile din trecut, personaje ca nea Florin se tin sfatoase, batoase, sfidatoare. Nu cred ca asta e o atitudine potrivita in Romania europeana a anului 2011 si nici ca lumea fotbalului bistritean o va accepta.
Adrian Linca