Cu riscul de a merge in iad, vorba celor de la Cassa Loco, eu nu cred in istoricii lui peste, care au citit ei in izvoare ca ala de pe stema aia veche ar fi fost un strut. De ce nu un paun, ca seamana mai bine si poate ar avea noima mai multa?
Herodotii bistriteni mai spun ca strutul are o potcoava in gura nu pentru ca ar fi vorba de un simbol al norocului, ci pentru a arata puterea strutului, care digera fierul. Sa mori tu?
Si tot din rautate, ignoranta si frustrare, asa cum anticipez ca veti comenta multi dintre voi, incerc sa-mi imaginez cum ar interpreta urmasii nostri, peste 300 de ani, strutul de azi. Ar veni unul intelept si ar zice ca prin 2010 era un primar destoinic, urmas al comunismului, cea mai minunata oranduire din istoria omenirii, incheiata la sfarsitul secolului 20. Si primarul asta a inventat un fel de mers in cerc prin oras. Sens giratoriu, ii zicea in anii aia. A umplut orasul de sensuri giratorii, care au luminat traficul din acei ani, fiindca pana atunci toata lumea se dadea cap in cap pe strada.
Drept urmare a lansat drept mascota un strut, simbolul invartitului in cerc, conform antropologilor, zoologilor si biologilor din acei ani. Si in cioc i-a pus un bumerang, aia nu-i potcoavaaaa, nuuuu, fraierilor. E bumerang, fiindca primarul nostru se tot intorcea la primarie din 4 in patru ani. Poate asa s-au distrat cu o stema si dregatorii din secolul 17, iar noi o luam azi de buna.
Cu alte cuvinte, nu inteleg de ce o tampenie trebuie perpetuata doar pentru ca e veche. Adica tot ce e vechi e si bun sau avem noi interpretari ciudate? Noi care nu suntem in stare sa-l citim bine nici pe regele Mihai, care inca e in viata, reusim oare sa deslusim ce s-a intamplat prin 1700 toamna? Noi care in cativa ani nu o sa ne mai dam seama nici daca Ceausescu a fost un erou sau un dement. Noi care nu picam de-acord daca in razboaie am fost martiri sau tradatori, viteji pe cai albi sau niste lasi care parjoleam holdele.
Sunt convins ca ultimele generatii nu sunt capabile sa discearna ce-a fost rau si ce-a fost bine acum 1000 de ani, sa ia ce trebuie sa ia si ce merita luat de la inaintasi. Ci doar sa se prosterneze in fata unor pseudodocumente, a caror valoare e, poate, ca n-au putrezit in atatia ani.