Un an de la #colectiv, de la ziua în care mă uitam la știri și mintea nu putea să accepte că s-ar putea întâmpla așa ceva. Jur, am crezut că m-am trezit din somn și visez, că nu poate exista așa ceva...
Naivă de felul meu, am crezut apoi că atâta durere ne va ajuta să schimbăm ceva. Nu se poate să nu se schimbe nimic. Imposibil! îmi ziceam, încercând să mă încurajez singură.
După un an, îmi dau seama că s-a schimbat doar imaginea asupra statului. Au curs dovezile despre cât este de putred. Şi este groaznic de putred... Și constatăm. Și tot constatăm. Nu există dosare pentru corupție după un an? Dar pentru incompetență?
Aş vrea să-l văd pe primul cetăţean care plătește în țara asta pentru că și-a asumat, cel mai probabil în urma unui act de corupție, o funcție căreia nu-i poate face față...! Atunci când va plăti crunt primul pentru că din prostia lui oamenii mor în chinuri, atunci poate se va instaura şi frica de a mai accepta funcții negociate pe acte de corupție.
Sunt pline instituțiile de incompetenți. Uitați-vă numai în școli câți profesori slabi ne educă copiii. Sau câți funcționari semi-retarzi încurcă lumea în acte. La noi, în sistemul de stat, prostia este recompensată cu funcții și nimeni nu le cere să plătească pentru greșeli.
Trist. Au murit în chinuri, degeaba, și nu am învățat nimic din durerea asta. Spitalul de arşi din capitală, în care s-au băgat milioane de euro în dotări, este cunoscut astăzi ca fiind mai criminal decât acum un an. Ba nu pot ține sub control infecțiile şi le ascund, ba nu merg aparaturile sau nu are cine să le pună în funcțiune. Se poate mai mult?!
Se poate! Să ne ferească Dumnezeu de „ocazii”. Și de un cutremur serios. Pentru că abia atunci vom regreta amarnic că nu am dat cu ei de pământ și că, prin tăcerea noastră, am consimțit la haosul ăsta care ucide copii și oameni nevinovați în fiecare zi.
Avem exemple zilnice. Colectiv ne-a șocat pentru că au fost mulți, tineri, deodată. Dar dacă adunăm victimele „sistemului" din fiecare zi - vom avea parte de încă o porţie de „şoc și groază".
Acum, nu e cazul să vă imaginaţi că va face cineva o statistică, referitoare la cât și cum anume ne ucide statul. Dar o puteți face singuri, în fiecare zi, doar uitându-vă la știri. Urmărind accidentele... Vă reamintesc doar cel de pe pasarela din Beclean, când au murit doi copii și șoferul ambulanţei, doar pentru că un retard de șef de la drumuri nu a semnalizat lucrările. Câți oameni au ucis niște șanțuri prost proiectate și fără parapeți numai în Bistrița-Năsăud?! Zeci - vă spun eu. Dar când moartea din cauza incompetenței ne ia pe sărite, nu se vede atât de tare...