Furtul in Romania e ca onania. Nimeni n-o recunoaste, toata lumea o practica si se impaca cu ea. Fiecare dintre noi, cred ca fara exceptie, mintim si furam intr-o forma sau alta. Unii mai mult, altii mai putin, unii direct din buzunarul altora, altii atat de indirect incat nici nu-si mai dau seama.
Toata lumea se intreaba, retoric evident, cum dracu’ traiesc romanii cu salariile si cu pensiile astea de rahat. De fapt, fiecare are raspunsul doar pentru el. Furand. Exceptand, poate, citeva categorii de pensionari. Una ar fi a acelora care au pensii destul de bune, asta gratie unor furaciuni ale celor care le-au adus la acest nivel. Alta categorie e a pensionarilor care sunt ajutati de copiii care fura. Sau unii care pur si simplu traiesc din rezervele de furaciune din perioadele in care au fost activi. Insa, intr-un fel sau altul si ei, pensionarii, au avut sau au tangenta cu hotia.
In rest, de la profesorul care nu declara la stat ca da ore suplimentare, pana la politicienii corupti la maximum, romanii fura pe toate nivelele. Din furaciune vine exact diferenta fara de care ar muri, s-ar sufoca, s-ar bloca in datorii. De pilda, un functionar la primarie, sa zicem, care castiga 8-9 milioane, mai face vreo 5, cel putin, din mici potlogarii. Daca nu-i iese treaba la serviciu, o comite in afara. Vinde o cafea adusa din Germania, lucreaza la negru intr-o firma mica sau inchiriaza fara taxe vreo garsoniera ramasa mostenire. Cu 15 traieste modest de la luna la luna. Altfel, un calcul simplu in care adunam doar cheltuielile de intretinere si mancarea ne va da cu minus.
Fie asistenta, fie medic, fie inginer, fie vanzatoare, fiecare isi gaseste o varianta de autoaparare prin furaciune sau de atac spre imbogatire, dupa caz. Furaciunea e mica, mare, constienta sau inconstienta, dupa posibilitati. Nu mai vorbesc de mediul privat, unde cred ca procentul de romani care fura este de suta la suta. Prin salarii nedeclarate real, impozite micsorate, munca la negru, facturi inventate sau cate si mai cate, in mediul privat e raiul hotiei.
O sa-mi sariti in cap voi, ipocritii si mincinosii care, nu numai ca nu aveti taria sa recunoasteti ca furati intr-un fel sau altul, dintr-un loc sau din altul, ba chiar va dati cu pumnii in piept ca sunteti oameni cinstiti. In fond, oricare dintre voi, cei care sustineti ca n-am dreptate, ati comis-o macar o data declarand o suma mai mica la o vanzare-cumparare sau prestand o munca pe care n-ati declarat-o.
Deci, nu pricep in ruptul capului de ce ne chinuim atat de mult sa gasim sursa raului care ne inconjoara, cand ea e evidenta. De ce ne mintim atat de mult unii pe altii in loc sa ne asezam la masa cu cartile pe fata si sa incercam sa ne construim cadrul pentru o viata mai curata. De ce ne bucuram la arestari DNA, cand de fapt ne pedepsim noi intre noi, hoti pe hoti. Credeti ca procurorii, politistii, judecatorii care lucreaza la dosare sunt imaculati? Suntem cu totii hoti poate pentru ca avem asta in gena noastra de romani si pentru ca vremurile au stimulat si incurajeaza in continuare acest defect din noi.
In Romania se poate trai doar cu hotie si minciuna. Asta-i o propozitie simpla, pe care o ascundem zi de zi, de care ne ferim ca de dracu. Poate ca nici nu mai realizam ce inseamna furt, traind aproape zilnic in minciuna. Ce zici? Poate ar fi un inceput bun, ia gandeste-te, tu care tocmai ai citit asta, oare ce-ai furat in ultimele zile?