Alexandru Hatfaludi a avut la dispoziție un an și jumătate să arate că e potrivit în locul lui Jean Pădureanu. Am fost reticenți cu toții la numirea lui, să recunoaștem, dar unii i-am dat credit. Printre ăștia ne-am numărat și noi, cei de la Sportul bistrițean, care chiar am crezut că nu e nevoie să se priceapă foarte bine la fotbal, ci să poată să rezolve problemele administrative ale clubului.

L-am văzut destul de vânos la început, dar pe parcurs a arătat că vâna lui era umflată doar pentru că-l avea pe Pădureanu la înaintare.  De unde îl știam pe nea Șoni ăla bărbătosu, am descoperit încet-încet un Șoni bacsi slab pe toate părțile.

Tot ce-a depășit nivelul purceilor, merelor și vinului a fost imposibil de rezolvat pentru fostul tehnician de la ICAR. Norocul lui până acum s-a numit Vasile Urs, administratorul judiciar al clubului aflat în insolvență, adevăratul șef al Gloriei de la Jean Pădureanu încoace. Urs știe care-i treaba cu actele, Urs știe și pe ce bani s-au mai mișcat treburile până acum, Urs va găsi soluții dacă ele mai există.

Șoni baci, săracu, ce să facă el? Îl poți trimite să susțină dosarul de licență în fața lui Duru? Nuuu! Îl poți lăsa singur la o întâlnire cu alți președinți și să fii convins că a înțeles ce s-a discutat pe acolo? Nici vorbă! Știe el să transfere vreun jucător, face diferența între vârf și fundaș? Vezi de treabă! Poate el reprezenta Gloria în Consiliul Local sau într-un mediu de afaceri? Nu, nu, nu! Are el capacitatea de comunicare cu presa, cu orașul sau chiar cu angajații? Buahhahah! Bagă el vreun ban de-acasă sau de la vreun prieten, atrage vreun sponsor, găsește vreun partener? Nuuuu! Atunci de ce dracu e președinte la Gloria?

Și toate astea nu pentru că n-ar vrea, fiindcă în structura lui nu-i un om rău. Dar nu-și poate depăși condiția, nu poate fi altceva decât un foarte bun tehnician agricol, cu veleități de mic conducător comunist. A demonstrat-o în livadă pe Dealul Dumitrei când controla copiii din practică să nu ducă acasă mai mult de două mere, dar și pe stadion când ciuperca de gazon ataca vertiginos suprafața de joc. Cam acesta e nivelul lui și cu asta basta.

N-o să i se potrivească pantoful de Guban mai bine ca cizma de gumă în veci, amin. Așa că, ce să mai lungim vorba, nea Șoni, lasă-ne, fă bine și lasă-ne!