Ei bine, fratilor, M-AM SATURAT! Pentru ca ne ajung adevarurile noastre rusinoase fara sa fie nevoie de minciunile altora pentru a ne decora umerii cu laturi.

Bistrita. Fosta Casa de Copii care, la Revolutie arata mai bine decat alte case de copii si balamucuri din tara. Da. Acolo sunt ingrijiti cativa zeci de copii abandonati pentru care nu s-au gasit inca asistenti maternali. Pe de o parte pentru ca sistemul de ocrotire sociala e subfinantat si pe de alta parte pentru ca majoritatea acestor copii au handicapuri grave, fizice si psihice. Azi, conditiile de ingrijire sunt bune.

Colegii din presa au facut o vizita pentru a verifica “asa zisa” realitate prezentata de jurnalista Angela Levin in The Telegraph. Pentru a vedea cu ochii lor locul in care copiii nimanui te privesc cu “ochi de animale haituite”, sunt hraniti cu “lapte subtiat” si carora nimeni nu le aude strigatele disperate pentru ca cei care lucreaza in acel loc sunt lipsiti de pregatire, experienta si compasiune, potrivit jurnalistei. Sa nu uit cumva, locul in care nu sunt paturi indeajuns de mari ca sa tina ritmul cu cresterea copiilor.

Sursa tristetii subiective a articolului in cauza este un tanar pe care si eu l-am vazut cu ani in urma si care m-a impresionat la fel de mult. Sufera de hidrocefalie. Trupul lui cantareste vreo 15 kg, iar capul 30. Nu-si poate intinde picioarele si nu poate fi intins, oricat de mult si-ar dori el sau altii. Probabil, propria lui  mama se crede inca virgina. De tata nu poate fi vorba. Da. E trist. Foarte trist. Sfasietor de trist.

In situatii mai mult sau mai putin similare sunt si alti copii cu handicap care in realitatea romaneasca nu ar supravietui nici in propriile familii in conditii mai bune. Pentru ca problema, adevarata problema pe care o au sistemele de ocrotire sociala din Romania astazi este cea a copiilor cu dizabilitati pe care nu-i vrea nimeni acasa. Nici proprii lor parinti si nici macar asistentii maternali care nu au nici experienta si nici suficienti bani pentru a se ocupa cum se cuvine de acesti copii. Dar nu se spune asta in articol. Nu se spune nici ca micutii sunt totusi ingrijiti acolo mai bine decat in orice alt loc posibil in realitatea romaneasca. Jurnalista merge pe coarda sensibila, ultrasensibila a cititorului englez, pe amintirile acestuia despre orfelinatele groazei si insista sa readuca aceasta falsa realitate, cel putin in Bistrita falsa, in atentia Europei.

Cunosc oameni care lucreaza acolo. Pentru doctorita Liana Rusu, cel putin, casa de copii de la Bistrita e ACASA. Cunosc si oameni care au lucrat inainte de Revolutie cand nimanui nu-i era usor, asa cum nici astazi nu-i este. Nu. Nu e rai la Casa de copii, dar nici nu e iad. Si mi s-a facut sila.

O profunda sila cand am citit cine a insotit-o pe jurnalista storcatoare de lacrimi in vizita la Complexul de Servicii Sociale. Cititi si singuri cine “salveaza” orfanii din Romania:  http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1740629-cheltuit-banii-phare-hhc-marea-britanie.htm. Cititi: http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1740650-casa-hhc-preluata-semnatura-botis-pune-pericol-viata-copiilor-maramureseni.htm. Si daca stiti engleza, cititi si relatarea despre “iadul” bistritean aici:  http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/romania/8128644/My-glimpse-of-hell-and-the-pitiful-children-who-have-been-betrayed.html. Si comentati.

Eu vreau sa cred ca mai vedeti in jur lucruri frumoase. Si ca asa cum suntem primii care ne vedem defectele, putem sa le vedem si pe ale altora. Eu spun: si englezii mint cateodata. Daca nu stiu sa minta, ii invatam.