Ca Patzaichin pe vremuri, care a ieşit campion olimpic cu pagaia ruptă, Ureche al nostru a încheiat cursa fără motor, împingându-şi bolidul rămas fără benzină pe ultimii 150 de metri.

Toată săptămâna lucrează pe buldo, iar în weekend iese la câte-o tură pe motor. Pe DN 1, unde dracu să se dea! Pe serpentinele de la Piatra Fântânele a învăţat cum să se incline la viraje şi, poate, pe la Crainimăt s-a prins cât de tare să învârtă acceleraţia. Pe circuite adevărate intră cam o dată la 3 luni, când strânge, de pe la prieteni, câte 500 de euro. Se dă până crapă ceva pe la motor, că nu ştie când mai poate face rost de bani.

Ca să participe la naţionale, s-a lipit de o echipă din Cluj. De câţiva profesionişti adevăraţi, cu motoare ca lumea şi sponsori tari. Pentru ei, evident, nu pentru el, cum altfel? Al nostru doar e bucuros că i-au făcut ăia legitimaţie şi poate intra în concursuri.

Iosif Ureche e primul şi singurul bistriţean de după 90 care concurează în competiţiile naţionale de motociclism viteză. Are 25 de ani şi visează să ajungă pe grilă într-un grand prix, european măcar, dacă nu mondial. Cei care se pricep şi îl cunosc, spun că e foarte talentat, ambiţios şi de caracter. Dar că n-are nici o şansă fără susţinere, într-un sport destul de costisitor.

Oare ce-ar zice Primăria dacă i-am cere în numele lui cam tot atâţia bani câţi bagă într-un gărduleţ inutil şi o cărare aiurea, la care 5 oameni lucrează de o săptămână, cu bascule şi pikamere, peste drum de magazinul Francesca. Ne-ar cere oare memorii justificative, studii de impact, proiecte laborioase, plus para-n-dărătul aferent? Eu cred că da, dar merită încercat! In fond, nu cerem mai mult decât aruncă edilul pe 10 stâlpişori cu care blochează zi de zi locuri bune de parcare.

Poate la anul pe vremea asta, adică după ce se vor fi încheiat toate etapele din acest sezon şi jumătate din următorul, se vor aduna consilierii într-o şedinţă extraordinară şi vor dezbate, ca la Bruxelles, dacă Iosif al nostru, vezi doamne, e eligibil pentru finanţare. Şi îi vor da cât să-şi schimbe lanţul, ce credeţi, că doar n-or lua mai mult de la gura marilor abonaţi ai sportului bistriţean.

Iosif Ureche se poate adăuga pe lista miilor de bistriţeni care s-au născut talente şi vor muri speranţe! Sau poate fi o valoare cu care să ne mândrim, care să ne întoarcă pielea de emoţie. Ori măcar un personaj care să ne înveţe cum să circulăm civilizat pe motoare sau ce să facem cu pasiunea asta care contaminează din ce în ce mai mult. Distanţa de la una la alta, de la respect la ignoranţă, de la eşec la succes, de la realizare la ratare, uneori e foarte mică şi la îndemâna celor pe care i-am votat. Şi care ne lasă mereu, şi mereu, şi mereu, senzaţia că fac tot altceva decât treburile alea pentru care îi plătim să le facă.

Citește mai multe știri din sport pe sportulbistritean.ro