...Pe toţi i-am scos la notificări, şi Serviciul Control, şi Serviciul de Ordine Publică”.

Auzi, i-a scos la “notificări”, mânca-ţi-aş!  Şi pe cine notifici tu, poliţist de grădiniţă ce eşti?  Pe cetăţeanul care-ţi plăteşte ţie salariul, telescoapele şi benzina de navetă? Tot pe el îl notifici? Şi pe ăia care nu dau zăpada de pe drumuri deşi sunt plătiţi de noi ca să o dea, nu-i notifici, măi poliţist de zăpadă care eşti tu? Toate aleile, spaţiile publice şi drumurile care n-au fost deszăpezite în ultimele zile la ce “notificări” intră, măi miliţianule, măi? Şi dacă te ţine, de ce nu-I dai tu un uaţap la primar, pe pârtie, să-l notifici că nu şi-a dat zăpada din faţa casei?

Luaţi unul câte unul şi în timpul liber, poliţiştii comunitari sunt oameni de treabă, bistriţeni onorabili. Îi înţeleg, jur, nu-s ei de vină că serviciul lor e de tot rahatul. Fac parte din cea mai ineficientă şi inutilă instituţie plătită din bani publici.

De pildă, dimineaţa la 8, tot oraşul plăteşte nişte statui cu caschete şi cu veste galbene plantate în intersecţii. Pur şi simplu stau. Nu s-ar clinti pentru nimic în lume, poate nici dacă i-ar trece şuşul. Unul singur am văzut, la poşta veche, implicat, oarecum, în ceva. Imita un poliţist de circulaţie şi lăsa senzaţia că e treaz, că nu doarme în papucii statului. Ăilalţi, ruşinaţi parcă de postura penibilă în care i-a dus viaţa (căci penibil trebuie să te simţi cu noaptea-n cap pe marginea bordurii cu un maieu fluorescent de drumuri şi poduri) n-ar ajuta o babă să treacă strada nici să-i picuri cu ceară.

Pe pietonal, cerşetorii sunt la ei acasă.  Aţi văzut vreun comunitar, vreodată, să “notifice” vreun jegos care îţi întoarce maţele pe dos când ai avea şi tu mai mare poftă de covrigi sau poale-n brâu? Răspund eu, NU, never! Aţi văzut vreodată vreun poliţist de-al lui Frandeş să “notifice” vreun căcăcios de pe pasajele ce-s  aproape mochetate cu rahaţi? Nu, sigur n-aţi văzut.

Singurele chestii eficiente le fac doar când vrea primarul să iasă bine Zilele Bistriţei sau Toamna bucatelor. Atunci îi aşează edilul ca la “Nu te supăra frate” în parcarea de la Viişoara şi îi ţine în picioare câte două zile şi două nopţi ca să dirijeze maşinile de lângă târgul de vite.

Repet, n-am nimic cu oamenii, pe mulţi chiar îi cunosc, nu-i vina lor. Ci a şefilor şi şefilor şefilor lor, care-i discreditează şi pe ei la un loc cu toată instituţia. O instituţie la care îţi vine să-i spui oricum, numai poliţie nu. Şi care orice ar putea face mai util în timpul ăsta decât să-i notifice pe cetăţenii de la care îşi umflă salariile. De pildă, chiar să pună mâna pe lopată. Măcar la Frandeş în curte să dea şi ei zăpada, să poată intra şefuleţul cu Dusterul de serviciu şi să nu se ude la picioruşe când coboară cu ghiozdănelul.

P.S. Ultima dată când am scris despre poliţia comunitară mi-au umflat maşina din faţa Casei de Cultură, la un meci cu Dinamo. Erau parcate acolo zeci, dacă nu sute de maşini, inclusiv pe aleile din parc. Au extras-o pe a mea, ca pe o măsea stricată dintre toate alealalte, fiindcă, vezi-Doamne, bloca accesul la garajul Casei de Cultură.

Acum m-aştept la alte chestii, mai perverse  un pic, staţi pe fază, că vă povestesc după!