Din capul locului aș vrea să precizez că dacă Bistrița ar fi avut parte de o dezvoltare urbană sănătoasă, supravegheată cu adevărat de un arhitect șef, astăzi nu ar fi fost niciun scandal și aveam și centură. Arhitectul Ioan Gătej (Dumnezeu să-l odihnească!) îmi spunea într-un interviu că Bistrița se dezvoltă haotic, cu dormitoare de-a lungul drumului. Știam de atunci că are dreptate, dar acum e cât se poate de evident. Dacă în urmă cu 20 de ani s-ar fi proiectat această centură, iar între timp să nu se fi dat zeci de autorizații de construcție în drumul centurii (oricare variantă ar fi fost), astăzi nu aveam nicio discuție și sigur aveam și centura. E greu acum, după ce le-ai dat oamenilor autorizații de construcție, și-au făcut case și vise, plătesc probabil credite pentru încă 20 de ani, să le spui că prin dormitorul lor te-ai gândit că ar fi spre binele orașului și dezvoltarea lui să treacă o centură ocolitoare.

Am afirmat public de mai multe ori că am o părere bună despre  primarul Ovidiu Crețu. De multe ori am admirat chiar ambiția de a duce la bun sfârșit proiectele. În ultimii ani s-au adunat totuși mai multe acțiuni care nu-mi plac și le-aș sintetiza în formularea ”nu cu orice preț”. Să nu ne mai cadă copacii pe mașini, dar nu cu prețul de a cheli bulevardele. Să reabilităm Biserica Evanghelică, dar nu cu prețul uneia nou-nouțe, cu lavabilă pe turn, etc.

Astăzi mi se pare îngrijorător că ambiția i-a luat-o înaintea gândirii cu această centură, care și cu referendumul validat și câștigat, în oricare dintre cele trei variante, nu se va face. Nu în viitorul apropiat. În calea oricărei variante stau case, vise, afaceri și este suficient un proces pentru a opri proiectul. Avem în țară cazul mai multor autostrăzi care tot din cauza unor exproprieri bat pasul pe loc. Repet, dacă am fi gândit centura în urmă cu 20 de ani și nu se dădeau autorizații de case sau nu se făceau împroprietăriri de terenuri, aveam șanse să o realizăm. Acum este prea târziu.

Unde mai pui costul enorm pentru o lucrare de 14 km, chiar visând la finanțare din fonduri europene. Dar cheltuielile neprevăzute din proiect, care pot fi uriașe în cazul acestei lucrări, cine le va suporta?!

Ce detest cel mai tare, astăzi, la primar?!

Că se dă corect, dar nu e. Încearcă să ne prostească cu un referendum în care părerea noastră, a bistrițenilor, vezi Doamne, ar conta, dar avem de ales o singură variantă de centură ocolitoare (care, sincer, nu prea ocolește orașul). Dacă e de ales, ce să alegem?! Probabil să legitimăm o inițiativă, dar nu să avem o alegere.

Că a știut din start că referendumul nu are șanse de validare și s-a ambiționat să-l organizeze, cheltuind bani care puteau fi de folos, de exemplu, altor sporturi în afară de fotbal sau copiilor cu autism din oraș și exemplele ar putea continua cu ce și câte ar fi fost de făcut cu 1,8 miliarde lei vechi. Nu era mai ieftin un sondaj de opinie, cu o marjă reprezentativă, și mult mai relevant?! Așa se va aduna la vot masa de manevră politică a primarului și cei care sunt împotrivă (sper să fim cât mai mulți ca să-i atragem atenția că nu e bine ce face și prea multă ambiție strică și ce-i bun!).

Întrebările idioate ale referendumului! Prima întrebare - ”Sunteți de acord cu construcția în municipiul Bistrița, din fonduri europene, a variantei ocolitoare Bistrița Sud, pe traseul DN 17- Parc Industrial Bistrița-Sud - Dealul Cighir - Dealul Codrișor - Complex Wonderland - DN17 ?” -

conține cel puțin 3 vise, prezentate cu aerul unei certitudini evidente. Fonduri europene. Cine a semnat contractul și când și, dacă da, de ce-ar mai fi nevoie de un referendum dacă treaba-i rezolvată?! Parcul Industrial Bistrița Sud. Ceee?! Unde e, câte fabrici și câte locuri de muncă sunt în el?! Wonderland :)) N-am crezut în proiectul ăsta de la început, nu l-am văzut nici până astăzi (după 5 ani) și nu cred c-o să-l văd vreodată. Deci, la ce întrebare să răspundem?! Zicem NU, clar, că nu vrem să fim luați de proști!

Întrebarea 2: ”Sunteți de acord cu menținerea ca zonă pietonală a străzii Liviu Rebreanu?” mă lasă fără replică. Chiar așa, aveam pretenții de la dvs., ideea asta năstrușnică, chiar și pentru o întrebare, de unde v-o fi venit? Cum să deschidem pietonalul circulației?! În toate țările eurpene pe care cu plăcere le vizitați și spuneți apoi că le aveți drept model, traficul în zonele istorice este restricționat tocmai pentru protecția caselor și a monumentelor și așa șubrezite de trecerea anilor.

Că își apără ambiția spunând că bistrițenii (unii) se opun investițiilor și creării locurilor de muncă! Nu zău! Poate se schimbă încet, încet, sistemul de valori și ne dăm seama că nu mai vrem orice, cu orice preț. E ca și cu Roșia Montană, vrem locuri de muncă și investiții, dar nu cu orice preț. Și, concret, revenind, ce locuri de muncă?! Câte sunt estimate și unde?! Vor fi taxatoare la intrarea pe centură? Unde locuri de muncă, la ce?! Că la construcții poduri și șosele m-aș mira să avem noi personal când noi nu găsim un om să te ajute în grădină, iar lucrările de construcții autostrăzi le fac mai nou utilajele cu forța de muncă calificată să le mânuiască.

Minciuna folosită în susținerea referendumului. Unul dintre argumentele aduse de cei pro primar și pro centură este că bistrițenii s-au opus și la amenajarea parcului și acum ce frumos este și, uite așa, se pun unii cârcotași în fața progresului?! Fals! Bistrițenii s-au opus tăierii copacilor din parc pentru că simțim un adevărat pericol pentru zonele verzi din oraș orice lucrător al primăriei cu drujba în mână, având experiența tristă a ”toaletării” arborilor de pe bulevarde, care, se vede cu ochiul liber, nu-și mai revin după ani de la toaletare.  

Că uită de centura din zona industrială! În timp ce visează și vede Parcul Industrial Bistrița Sud de parcă-i la locul desenat, Zona Industrială Bistrița Nord există și are o mare problemă. Drumul de centură, care e de toată jena și ar fi trebuit să fie o prioritate a ultimilor ani. Înțeleg că pe primar îl interesează Parcul Sud din vis, dar cu ăsta din Nord, să poată ieși mașinile cu piesele de la Comelf, nu este interesat?! Cu el ce facem că ne arde mai tare decât centura din vis? În dezvoltarea pe laterală a orașului pe drumul ăsta merg mii de bistrițeni către casă și fabricile din zonă și strigă de ani de zile că e sub orice critică.

Exclud total un interes financiar al primarului în ambiția Centurii Bistrița Sud. La cum îl cunosc, ar face donație cei peste 40 de ari de teren numai să se facă centura. De altfel a și declarat la un moment dat că ar susține proiectul și dacă i-ar trece prin sufragerie. La Ovidiu Crețu sunt lucruri care nu se cumpără cu bani, deși în societatea de azi pare greu de crezut. În cazul lui, mândria, orgoliul și ambiția nu se pot măsura în bani. Dă de la el numai să-și poată umfla mândru pieptul.

Dacă aș fi în locul primarului Ovidiu Crețu aș lăsa puțin mândria, trufia și aroganța și m-aș uita atent, foarte atent, la cine sunt cei care mă contestă din societatea civilă. Nu sunt oameni proști, sunt oameni educați, care știu citi, au principii, valori, au acces la informație, stăpânesc instrumentele cu care se pot lupta și pot ataca și nu au de gând să se lase cu una, cu două, luați de proști. Contează atunci CINE sunt cei care te contestă?! Te face să-ți ridici un semn de întrebare că, poate, undeva ai greșit, că nu e normal ca ambiția să ia locul rațiunii?!

Factura ambițiilor, astăzi prostești, ale primarului o plătim însă noi. Costul unui referendum ratat, lipsa unui proiect bun și viabil pentru o centură ocolitoare, banii dați înainte pe studii peste studii, instanțe, etc...

N-ar fi bună atunci mai multă rațiune și mai puțină ambiție?!