Până acum eram mândră pur și simplu că fac parte dintre acei fericiți ai sorții care au avut șansa să-și pună temelia vieții la instituția năsăudeană. Nu am căutat niciodată explicații pentru această mândrie a mea, pentru că mi se părea absolut firească. Nici nu ai putea să fii altfel când faci vorbire despre singura școală din țara asta care a dat 19 membri Academiei Române, unde au învățat carte Liviu Rebreanu și George Coșbuc sau că pe băncile ei s-au format cele mai luminate minți ale Românei secolului trecut.

Să nu fii mândru de școala în care a fost elev Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române? Să fii indiferent față de școala care l-a dat lumii pe primul doctor în științe matematice din țara asta? E imposibil! Mândria aceasta mi-am înțeles-o întotdeauna, pentru că vedeam cu ochii minții, de fiecare dată când intram pe poarta școlii, întreaga galerie a personalităților care au plecat în viață de acolo. Fiecare elev de la George Coșbuc știa în ce loc a ajuns să învețe carte!

Astăzi, însă, la aniversarea a 150 de ani de școală românească în Năsăud, mi-am înțeles mândria aceea nedefinită până acum, pe care doar o simțeam fără să o pot explica! Am fost ”ajutată” în acest demers lăuntric al meu de un emoționant film documentar realizat de Ciprian Moldovan și echipa sa de la Direct TV, lansat în după-amiaza acestei zile festive. Urmărind imaginile, ascultând mărturiile de suflet ale protagoniștilor filmului, am înțeles: mândria mea e ... mândria de a fi făcut carte în singura școală, din câte cunosc eu, care a reușit să creeze spirit comunitar, civism și solidaritate.

Așa cum istoria ne spune, școala românească din Năsăud a fost înființată din voința tuturor comunităților locale de pe văile Someșului, Sălăuței, Rebrei și Ilvelor. A comunelor grănicerești! Ale căror localnici au vrut, au creat și au susținut de-a lungul timpului școala care astăzi este cunoscută drept Colegiul Național George Coșbuc.

Este școala comunităților locale, a oamenilor care au înțeles să fie solidari și să acorde șansa la carte copiilor fără posibilități materiale, susținându-i cu burse, timp de zeci de ani, în vremuri când în România nu se prea vorbea de învățământ darmite de unul gratuit sau cu facilități pentru elevii dezavantajați social.

Este școala care, în urmă cu doar câțiva ani, i-a făcut pe primarii de pe toate văile să acționeze ca unul, fără ca nimeni să le dea ordine de sus sau să le ceară cineva în mod special ajutor, atunci când acoperișul instituției a fost pe punctul de a se prăbuși: au trimis material lemnos, au pus mâna la lucru cu oamenii din comunele lor și l-au reparat. Și nu vor ezita nici o secundă să facă oricând astfel de lucruri pentru ca școala lor să meargă mai departe!

Colegiul Național George Coșbuc este școala care te face să te implici, fără să te întrebi de ce! De aceea eu sunt atât de mândră că am fost elevă a acestei școli!