Lecturi, dezbateri, concerte şi invitaţi extraordinari dintre cei mai importanţi scriitori ai momentului…! De mâine, Bistriţa va fi pentru a şaptea oară invadată de poezie. Străduiţi-vă să nu rataţi nici un vers! Este o ocazie unică şi ar fi cu adevărat păcat să rataţi întâlniri care vă pot schimba (salva?) destinul…

Alexandra Turcu (n. 1995) a absolvit Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița și e studentă în anul I la Litere, în Cluj. „Prima dată când am întâlnit-o (era pe clasa a X-a, cred) scria proză. Apoi, cu un instinct de care nu dispun mulți tineri, Alexandra a început tot mai des să evite indicațiile didactice, să iasă din biblioteca școlii și să umble prin librăriile din oraș și inițiind SubNord-ul, făcând, cu o siguranță de invidiat, virajul de la proză la poezie, pentru a ajunge, iată, una dintre cele mai distincte și mai puternice voci ale literaturii noastre extrem contemporane. De la Ana Dragu încoace, Bistrița n-a mai avut un talent de calibrul acesta.” (Dan Coman)

Alexandra Văcăroiu - fotograf şi poet - cu un stagiu de practică la Institutul Cultural Român din Londra, absolventă a London College of Fashion şi a Universităţii Naţionale de Arte - îşi lansează prima carte în România la Bistriţa, la Festivalul internaţional "Poezia e la Bistriţa". 

Paula Erizanu (n. 1992) studiază la Londra, după ce a urmat, între 2009 și 2011, cursurile „King William’s College” din Isle of Man. A publicat Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o (2010), un jurnal al evenimentelor de la Chișinău, din aprilie 2009 („revoluția tinerilor”).

Piotr Sommer – poet, traducător, editor de antologii şi eseist, susţine cu regularitate conferinţe şi cursuri în universităţile americane, câştigând nenumărate premii şi distincţii. Este directorul unei reviste culturale poloneze, a publicat opt volume în poloneză, începând cu volumul “W krześle” (1977), până la “Piosenka pasterska” (1999) şi două cărţi traduse: Things to Translate and Other Poems (1991) şi Ein freier Tag in April (2002).

Marcin Baran – născut în Crakovia, în 1963, a absolvit Jagiellonian University, din anii ‘80 a fost asociat cu grupul de opoziţie "bruLion". Poet, eseist şi showman – maestru al apariţiilor publice şi genul de artist care se simte în largul său şi în preajma unei mulţimi dar şi în grupuri restrânse. Şi-a câştigat aprecierea criticilor şi a cititorilor deopotrivă.

Doi ani să mai fi așteptat, și Paul Vinicius ar fi debutat la vârsta la care a făcut-o, cu șapte decenii mai înainte, Arghezi. Chiar și așa, cu prima sa carte, Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate (1998), publicată la 45 de ani, Vinicius și-a făcut o intrare pe care titlurile ulterioare au confirmat-o fără rest. În timpul scurs până la recentaNopți la maximum, dimineți voalate (Editura agol, 2014), poezia lui s-a impus fără să înregistreze mari rupturi sau oscilații contrariante. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un poet a cărui „gheară”, chiar și când nu-i decât gheruță sau unghie tocită din neputință și melancolie, se vede în orice poem pe care îl scrie. Există o arhitectură și un suflu al poemului, ce poartă marca Paul Vinicius, cu toate disimulările și strategiile de camuflaj ale unei sensibilități lezate, care oscilează pe „frontiera” dintre indolență – un fel de stare de apatie a unei feline mari – și ultragiere. Avem, așadar, de-a face cu un poet generos, un boem de extracție mazilesciano-bukowskiană; remarc, în acest context, „lucruri de care ne atârnă viața” și poemul în proză „apoi n-am mai vorbit chiar nimic”, din familia poemelor cu alcoolici ale lui Ion Mureșan și Ioan Es. Pop.

Nicolae Avram (n. 1966, Năsăud) își petrece copilăria și adolescența la casa de copii. Absolvent al Facultății de Drept și Administrație Publică București. A publicat volumele de poezie: Cântece de sinucigaș (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, la Colocviile Coșbuc, Bistrița); Litanii pentru diavol(2006); Cântece de sinucigaș (cartea a doua) (2008, Premiul „Radu Săplăcan”) șiFedereii (2010), inclusă în antologia „Cele mai frumoase poeme din 2010” (2011) de Radu Vancu și Claudiu Komartin. A îngrijit poezia postumă a lui Aurel Onișor. All Death Jazz continuă volumul Federeii, apărut la Casa de Editură Max Blecher în urmă cu trei ani.

Merlich Saia (n. 1982) a debutat cu volumul de poeme în proză „garda de corp” (2014), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Poemul (căci avem de-a face cu un foarte lung poem) are un aspect profund dramatic, agonic, este o punere în scenă a relaţiei dintre Sine, Eu, Supraeu, într-un cadru şi o expresie profund expresioniste. Vocea poemului îi aparţine, dacă nu mă înşel, Eului, cel numit aici garda de corp, paznicul febril al şefului (Sinele), relaţie simbiotică, subminată însă de pulsiuni, de evadări în lumea fantasmelor, punctată de apariţia fantomatică a femeii Alethea (adevărul), care ar putea juca foarte bine rolul Supraeului. Acesta este scheletul conceptual al unui volum solid, foarte bine construit. (Bogdan Alexandru Stănescu)

Matei Hutopila (n. 1987), absolvent istorie, masterand arheologie, a publicat în tomis și hyperion, este prezent online pe clubliterar.com și fdl.ro şi trăiește la Iași Despre c o p c i: „La concursul de manuscrise, l-am remarcat imediat: avea naturalețe și directețe, știa să-și spună poveștile (ei bine, și în poezie se spun povești) și o făcea cu plăcere, livra umorul în doze bine cântărite și acompania cu el până și «scenele» funerare. Iar acum aflu că are și un nume: Hutopila. Să tot scrii cărți bune cu un nume ca ăsta!” (Ioan Es. Pop)

Radu Paraschivescu (n. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi - mai rar decât i-ar plăcea - scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. Este angajatul unui stăpân birmanez pe nume Aramis, căruia îi invidiază lenea, somnul profund şi mustăţile. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii". Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi brocoli. A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio. Scrieri: Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000) (reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Maşina de Scris, 2004, reeditare Humanitas, 2007), Fanionul roşu (Humanitas, 2005), Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti (Humanitas, 2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea - noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007), Cu inima smulsă din piept(Humanitas, 2008), Dintre sute de clişee (Humanitas, 2009), Fluturele negru (Humanitas, 2010), Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012).

Radu Vancu – poet, eseist și traducător român. Născut în 1978, în Sibiu. Lector la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu şi redactor la revistele "Transilvania" şi "Poesis Internaţional". Cărţi de poezie: „Epistole pentru Camelia”, 2002; „Biographia litteraria”,2006; „Monstrul fericit”, 2009; „Sebastian în vis”, 2010; „Amintiri pentru tatăl meu”, 2010; „Frânghia înflorită”, 2012. A publicat și o poveste pentru copii - „Shilluk. Scrisoare pentru Franz Binder” (2013). Eseuri: „Mircea Ivănescu. Poezia discreţiei absolute”, 2007; „Eminescu. Trei eseuri”, 2011; „Mistica poeziei”, 2013; „Poezie și individuație”, 2014. Coautor, împreună cu Claudiu Komartin, al antologiilor „Cele mai frumoase poeme ale anului” (2011, 2012, 2013). A tradus o selecție amplă din John Berryman, „Cântece vis” (2013).

Simona Popescu (n. 10 martie 1965, Codlea, judetul Brasov) este poeta, prozatoare si eseista. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti in 1987. In prezent este lector la aceeasi facultate. Volume de poezie:Xilofonul si alte poeme (1990; traducere maghiara, 1998), Pauza de respiratie (1991, volum colectiv), Juventus(1994), Noapte sau zi (1998), Juventus si alte poeme (antologie, 2004), Lucrari in verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006; tradus fragmentar in franceza si germana in volumul Travaux en vert, Edition Phi, Luxemburg, 2008); poeme in antologii publicate in tara si in strainatate. Proza: pe linga Exuvii (1997, cu trei editii ulterioare, dintre care doua la Polirom), a coordonat romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008). Eseuri: Volubilis (1998), Salvarea speciei. Despre supra¬realism si Gellu Naum (2000), Clava. Critifictiune cu Gellu Naum (2004).

Valeriu Mircea Popa, autorul volumului “Cercul de camfor” se prezintă singur: “M-am născut în 4 octombrie 1947. Eu și fratele meu Sorin (un matematician de elită) suntem a patra generație de intelectuali din familie. O familie de prin Ardeal. În viața de acum am fost (și poate încă mai sunt) golan, student, muzician (chitară clasică și instrumentul indian numit sitar), textier, fumător, afemeiat, băutor de vodcă, culturist, defectolog, logoped și psihoterapeut în școli speciale, practicant de karate, contrabandist, marochiner, poet, îngrijitor de bătrâni într-un Altenheim din Germania, tată, creștin gnostic, lector universitar, doctor în psihologia artei, tâmplar, designer de bijuterii, gravor, bijutier. De o vreme încoace am impresia că sunt un nimeni. Nu vreau să știu ce am fost în viețile anterioare.”

Svetlana Cârstean s-a născut în 1969, în Botoșani. A fost membru cofondator al cenaclului Central de la Facultatea de Litere din București, a publicat pentru prima dată poemul Floarea de menghină în 1995, în volumul de debut colectiv Tablou de familie (alături de colegii săi Sorin Gherguț, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat și T.O. Bobe). A publicat de-a lungul anilor articole, interviuri și poeme în Dilema, Observator Cultural, România literară,Adevărul literar și artistic. Volumul de debut individual, Floarea de menghină (Cartea Românească, 2008), a avut parte de o primire excelentă din partea criticii. Poemele sale au fost traduse în germană, engleză, franceză, italiană, catalană, suedeză, cehă. Textele originale, precum și traducerile lor pot fi citite pe lyrikline.org, una dintre cele mai prestigioase platforme europene de poezie, creată de Literaturwerkstatt Berlin. Floarea de menghină a fost publicată, în Suedia, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad, sub titlul Skruvstädsblomman (Editura Rámus, 2013)

Teodora Coman (n. 1976, Sibiu) a publicat poezii în revistele „Dilema veche”, „Arca”, „Euphorion”, iar din 2011 scrie cronici de carte în revista „Poesis Internațional”. Prezentă cu un grupaj de poeme în antologia Ziua cea mai lungă (2011). Cârtița de mansardă reprezintă debutul său editorial, despre care Rita Chirian scria că “radiografiază cu subtilitate — dar și cu impresionantă percutanță — un cotidian domestic, feminin, aflat la limita dintre biografismul autentic și tușele groase, autoironice, ale deconstrucției mitologiei individuale. În aparență, textele ei sunt stampe gracile, crochiuri dezinvolte, dar liniile diaristice sunt mereu subminate de convulsie, de respirația sacadată, de gestul compulsiv, de o anxietate abia ținută în frâu care inseminează materia și se refractă din obiectualitatea claustrantă. Aici, în mansarda Teodorei Coman, se desfășoară stranii exerciții de anonimizare, ca și o autopsiere atentă a exuviilor, într-o scriitură sigură, epurată de orice stângăcie care ar putea aminti, la limită, că autoarea volumului este o debutantă. Astfel, colată din fulgurații vizuale, poezia ei are tensiunea și melancolia sfâșietoare din pictura Fridei Kahlo crescute pe suprarealismul monstruos și anarhic al unui Max Ernst.”  

t.s. khasis (n. 1975, Lipova) a publicat arta scalpării (2005), unul dintre cele mai apreciate volume de poezie ale deceniului trecut. De atunci, au mai apărut broșura petea la prînz (samizdat, 2008) și pe datorie (2011), care relua textele din arta scalpării, cu câteva poeme inedite. Trăiește la București. Despre aparenta naturalețe a vieții: „Nimeni nu interpretează în poezia românească actuală cu mai multă autenticitate și putere de convingere partitura poetului blestemat, a marginalului sublim sau a derbedeului esenian decât T.S. Khasis. Pentru el poezia reprezintă în esenţa ei o «artă a scalpării», o vivisecţie dureroasă, care lasă parcă la vedere nervii, viscerele, fibrele sufletești cele mai intime, iar poemele sale au, nu de puţine ori, aerul ecorșeului sângeros. Și pentru că nu există suferinţă fără catharsis, la T.S. Khasis acesta ia forma autocontemplării narcisiace, ţine de tribulaţiile unui Narcis cu șapcă de lumpen. Căci deocamdată poetul pare iremediabil îndrăgostit de propria lui marginalitate, în care descoperă un material poetic extrem de fertil..." scrie Octavian Soviany.

…moarte, tortură, foamete, umilință – dar poemele n-au nimic patetic, pentru că sunt scrise impecabil, sec – afirmă Alexandru Vakulovski despre ultimul volum al lui Florin Dan Prodan pe care îl veţi asculta de asemenea citind poeme în festivalul internaţional “Poezia e la Bistriţa”… Florin Dan Prodan este fondatorul grupării literare Zidul de Hârtie din Suceava și conduce cenaclul cu același nume. Este autorul volumelor de poezie: Pe scurt, Editura T, Iași, 2005, On the Road. Poeme de călătorie, Shambhala Press, Kathmandu, Nepal, 2012, Poem pentru Ulrike,Vinea, Bucuresti, 2013, Poeme și note informative despre eroi și morminte, Zidul de Hârtie, Suceava, 2014.

Goran Simic – poet, prozator, eseist – a publicat în cele mai importante reviste din Bosnia-Herzegovina, Croaţia şi Serbia, dar şi în prestigioase publicaţii precum The Times Literary Supplement, The Paris Review, şi Salmagundi. După războiul din Bosnia (1992-95) a emigrat în Canada a devenit profesor rezident la Universitatea din Toronto. Poeziile sale au fost traduse în peste 12 limbi străine, au fost incluse în antologii precum “Scanning the Century” (Penguin, 2000) sau “Banned Poetry” (Index of Censorship, 1997), precum şi în numeroase antologii publicate în Canada şi fosta Iugoslavie. A primit numeroase distincţii şi premii literare. Trăieşte în Edmonton, Saraievo şi Toronto.

Ioan Es. Pop – scrie o poezie a indistinctului, a indeterminatului, a metamorfozei încremenite la jumătate. Există aici, mai mult decât la orice poet postbelic, vocația eșecului, a ne-terminatului, a negativului, a ființei întrerupte, a ființei care resimte izolarea ca pe o damnare și pentru care damnarea înseamnă viață. Nicăieri spaima de viață nu este mai autentică, nicăieri nimicul nu este la mai mare preț… (Teodor Dună)

Ioana Nicolaie (din Sângeorz-Băi) a absolvit liceul "George Coșbuc" din Năsăud, a fost studentă la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a absolvit-o în anul 1997. În 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiași facultăți. După absolvire a lucrat în presă și în domeniul editorial (a colaborat ca redactor la editurile Casa Radio, Polirom șiParalela 45). Este profesoară de literatură și predă scriere creativă. Ține ateliere de creativitate pentru copii. Vreme de doi ani a moderat Campionatul poveștilor la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Este membră a Uniunii Scriitorilor și a PEN România

Ion Mureşan – A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. După absolvire devine membru al cenaclului „Saeculum” din Beclean. Între anii 1981 și 1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu. Din 1988 devine redactor la revista „Tribuna” din Cluj. În prezent este publicist comentator la un ziar clujean și redactor-șef al revistei „Verso” din Cluj. A debutat cu poezie în revista „Cutezătorii” (1968). Krisztina Tóth una dintre cele mai apreciate poete din Ungaria, câştigătoare a numeroase distincţii şi premii între care şi Graves Prize (1996), Déry Tibor Prize (1996), József Attila Prize (2000). Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi străineavând profunde conexiuni cu diferite tradiţii poetice maghiare şi europene. Distinctă pentru poemele sale este o subtilă combinaţie între elemente vizuale puternice, reflecţii intelectuale şi o perspectivă empatică, adeseori ironică asupra scenelor cotidiene, asupra conflictelor şi oamenilor. Krisztina Tóth locuieşte în Budapesta, unde, în afara faptului că scrie şi traduce poezie – se ocupă şi de designul şi realizarea vitraliilor.

Octavian Soviany (n. 1954, Brașov) a debutat cu placheta Ucenicia bătrânului alchimist (1983), urmată, în anii ’90, de Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996) şi Textele de la Montsalvat (1997), cele cinci cărţi fiind strânse în antologia Cartea lui Benedict (2002). După 2000 a publicat Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia(2005), Dilecta (2006), Pulberea, praful şi revoluţia (2012),Dicţionarul de rime (2013) şi Călcâiul lui Magellan (2014). A mai scris romanele Textele de la Monte Negro (2003, reeditat în 2012 cu titlulArhivele de la Monte Negro) și Viața lui Kostas Venetis (2011), două volume de teatru şi mai multe cărţi de critică, cea mai recentă şi mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012). A tradus integral Florile răului de Charles Baudelaire (2014). Emanuela Ignățoiu-Sora – cu poezia ei așezată, rezonantă și neiertătoare - cu un imaginar poetic relativ sărăcacios, care poate să vorbească direct, sincer, fără exuberanțe trucate sau manii care să o facă mai „interesantă”... Cu un universul domestic în care există o întreagă foșgăială de personaje cu figuri când vagi și cu un contur mai degrabă șters, când clare și dureroase, cu violența lor reținută și lirismul posac al fotografiilor alb-negru cu oameni care zâmbesc forțat, măcinați de griji și indispoziții pe care nu le pot rosti..

Øystein Wingaard Wolf - unul dintre cei mai importanţi autori şi poeţi norvegieni care trăieşte şi munceşte în Oslo, a publicat o grămadă de cărţi de poezie şi a primit premiul Mads Wiel Nygaard's Endowment... Este şi muzician pe deasupra....!

Succesul de care s-au bucurat textele lui Dmitri Miticov, încă înainte ca ele să fie strânse într-un volum, ține de capacitatea acestui autor de a pune în scenă o lume, și mai puțin o semnătură - zice Răzvan Ţupa... "Ne-au spus disperare și frică și am început să căutăm sinonime și rime, dar într-o zi mîinile rămîn suspendate deasupra tastaturii, creierul trimite comenzi în direcții greșite și nici măcar nu știm cît ar putea să dureze... " A absolvit Universitatea Transilvania din Braşov, a publicat "Efectul de peliculă" în 2006, "Numele meu e Dmitri", în 2010 şi "Dmitri: uite viaţa", la Casa de editură Max Blecher, în 2012