Unul dintre acestea este întâlnirea, dupa 25 de ani, dintre o învăţătoare şi prima ei promoţie.

Povestea începe în 1987, când o tânără absolventă de Liceu Pedagogic intra pe poarta Şcolii Generale nr. 1 Bistriţa, pentru a începe o frumoasă carieră în modelarea caracterelor şi sufletelor a generaţii întregi. Este vorba despre doamna Corina Titieni (Pop), un OM care, după 25 de ani, a rămas acelaşi: frumos, vesel, optimist, încrezător, modest şi care continuă să modeleze suflete cu aceeaşi pasiune.

Iniţiativa acestei întâlniri îi aparţine, iar noi, absolvenţii promoţiei 1987 – 1991, am răspuns acestei invitaţii cu mare drag. Suntem cu toţii mândri că am făcut parte din prima promoţie de absolvenţi ai doamnei învăţătoare Corina Titieni. Iar unii dintre noi suntem recunoscători că viaţa le-a oferit copiilor noştri oportunitatea de a face primii paşi în aceeaşi şcoală alături de acest OM plin de har pedagogic.

Chiar dacă nu am reuşit sa ne reunim cu toţii, emoţiile au fost la fel de mari. Unii au absentat motivat, alţii nemotivat. Unora dintre noi, viaţa le-a purtat paşii spre alte meleaguri, dar tehnica modernă ne-a adus, măcar virtual, împreună. Ne-am bucurat să ne revedem, pentru că deşi se spune că în Bistriţa e imposibil să nu cunoşti pe toată lumea, şi să nu te întâlneşti cu cei pe care îi cunoşti, întâmplarea a făcut ca o parte să ne revedem pentru prima oară după acest timp îndelungat.

S-a “strigat” şi catalogul, iar amintirile au început să curgă, printre crâmpeie şi fragmente, dar şi cu ajutorul fotografiilor aduse de doamna învăţătoare. Cea mai mare surpriza a fost recitirea eseurilor pe care le-am compus la sfârşitul clasei a IV-a, eseuri pe care doamna învăţătoare le cere fiecărei promoţii, şi pe care le-a păstrat cu drag până astăzi. Ne-am regăsit idealurile copilăriei, unele împlinite, altele nu, dar elementul comun al tuturor eseurilor a fost admiraţia şi recunoştinţa pentru tânăra “tovarăşă”, care şi-a pus amprenta pe reuşita noastră în viaţă. Eseul meu se încheia în felul următor: “De aceea eu o voi admira toată viaţa, pentru că a fost cea mai bună învăţătoare!” şi, după tot acest timp, continui să gândesc la fel.

La plecare ne-am luat angajamentul ca până la următoarea întâlnire sa nu mai treacă încă 25 de ani.

Vă mulţumim doamna învăţătoare Corina Titieni (Pop)!