Atunci, în ’90 românii aveau de ales între oamenii sistemului comunist aflaţi sub bagheta domnului Ion Iliescu şi minoritatea de occidentali, democraţi, idealişti, exilaţi sau foşti deţinuţi politici aflaţi în spatele domnului Ion Raţiu şi a domnului Radu Câmpeanu.

Astăzi, numai pe oamenii sistemului îi putem alege, iar cei noi intraţi în lupta electorală au în spate aceleaşi feţe posomorâte ale comunismului reciclat sau tineri înveninaţi cu aceleaşi metehne. Dacă nu ar fi anchetele juridice din acest timp ar fi atât de plicitisitoare viaţa politică încât nu ar merita să deschidem televizorul.

Cei 60% din electoratul român care nu merg în general la vot dezamăgiţi şi indignaţi până în pânzele albe de demagogia, hoţia şi minciuna politicienilor, nici acum nu au pe cine alege.

E foarte trist că acest drept pentru care înaintaşi de ai noştri şi-au dat viaţa este acum în practică lipsit de substanţă. Căci, societatea românească se dezintegrează treptat, iar manipularea, lipsa de cultură şi respect, avariţia şi coruptibilitatea de care suferim au distrus posibilitatea apariţiei de cercuri politice morale şi profesioniste.

Numai din astfel de asocieri de dialog şi moralitate pot apare altfel de politicieni. Însă aceste asocieri politice de dezbatere civică în afara partidelor politice lipsesc, iar puţinele asociaţii democratice se limitează doar la analiza politică fără o dorinţă de implicare reală în actul de decizie politică.

Astfel, din punctul de vedere al alegerii viitorului preşedinte al României în anii ’90 aveam pe cine alege, astăzi nu… Ce putem face noi cei ce nu ştim cu cine să votăm?

Prof. Florin I. Bojor