...in legatura cu anchetele si dosarele deschise de fosta securitate pe numele acestuia.

Materialul are la baza declaratiile poetului Al. C. Milos facute in fata doamnei Ioana Bradea cu referiri si poze din dosarul obtinut de la CNSAS. Din pacate materialul jurnalistic are cateva grave greseli care constau atat in neintelegerea faptelor si a situatiilor cat si din amestecarea mai mult sau mai putin intentionata a probelor din dosar. In fapt, in articol se mentioneaza alaturi de alti poeti scriitori si oameni de cultura bistriteni si numele tatalui meu, Ioan Chiuzan, fost profesor de istorie, in prezent decedat. Incerc sa trec peste inabilitatea consemnarii numelui meu alaturi de cea a raposatului meu tata (copiii nu pot fi responsabili pentru eventualele fapte ale parintilor), gest pe care incerc sa il trec cu vederea desi in articol nu sunt trecute alte nume de jurnalisti care au avut parinti sau rude ofiteri de informatii dovediti ca au facut politie politica. Din declaratiile poetului Milos si consemnarile Ioanei Bradea cat si din dosar se face o mare si nedreapta confuzie amestecandu-se numele ofiterilor de securitate – presupusi tortionari si a informatorilor platiti, cu numele simplilor martori care in diverse ocazii au fost fortati si torturati psihic, adica au fost victime, atunci cand li s-au cerut declaratii de martori.

Dupa ce am discutat cu maestrul Milos si am cercetat jurnalistic tot dosarul ,,Poetul,, pot spune ca: (in poza 1 atasata materialului) se vede clar o singura declaratie de martor a tatalui meu Ioan Chiuzan, (nu note informative cum gresit a consemnat Ioana Bradea) in care descrie ca simplu cetatean evenimentul in care tatal meu a fost alaturi de poetul A.C. Milos si alti oameni de cultura cand dupa o noapte alba petrecuta la restaurantul Ciocarlia, toti au ajuns sa il injure pe fostul presedinte Nicolae Ceausescu si regimul comunist. Intamplare sau nu, la o masa alaturata statea un militian, care a raportat la Securitatea din Bistrita incidentul si injuriile facute de poetii „antisociali”. In acest context poetii au fost chemati in urmatoarele luni la Securitate, separat,  unde au fost interogati si torturati psihic pentru a da declaratii despre acel incident.  ,,Cu subsemnatul,, a dat poetul A.C. Milos ,,a facut o nota infortiva despre el - ha-ha,, (mi-a dat si mie o declaratie de presa despre tatal meu - ha.ha), poetul Ioan Chiuzan si altii, ce stiau sau au auzit de incident,  toti in calitate de martori ai incidentului sau viitori invinuiti adica mici victime ale sistemului comunist din acea perioada. Acestea sunt faptele care atesta clar ca tatal meu, cel putin nu a fost colaborator sau informator al securitatii, ci doar victima unui sistem pe care incercam sa il deslusim acum.(nu s-au mai gasit, deoarece nu sunt, alte declaratii semnate de prof. Ioan Chiuzan, iar daca era informator sau ,,securist,, era trecut la secret cu nume de cod ca si turnatorii profesionisti ce au in dosar doar pseudonime).  In acelasi dosar cu numele de cod „Poetul” apar in schimb foarte multe documente de urmarire efectuate de ofiterii de la Securitate asupra poetului A.C. Milos semnate de ofiteri cu nume de rezonanta in municipiul Bistrita care dupa actuala legislatie pot fi considerati ca au facut politie politica deoarece munca lor informativa se rezuma si la urmarirea dizidentilor si destabilizatorii sistemului din acea perioada. In sprijinul afirmatiilor mele ca poetul si profesorul de istorie Ioan Chiuzan nu a fost informator sau colaborator al Securitatii ca politie politica sta si faptul ca documentele informatorilor profesionisti, adica platiti sau stimulati pecuniar cu functii si demnitati apar intotdeauna cu pseudonim fara a fi niciodata mentionat numele real, acestea fiind la secret si dupa atatia ani de la evenimentele din 89’. Mai mult, toate notele informative au titlul clar de nota, sau informare, niciodata de declaratie, iar notele informative erau scrise in general de informatori la masina de scris, la fel ca si constatarile majoritatii ofiterilor de informatii din acea perioada. Din aceste probe si fapte reiese clar ca profesorul Ioan Chiuzan si colegii sai mentionati cu numele intreg au fost de fapt niste victime si nicidecum mult hulitii informatori secreti ai sistemului, care daca nu sunt foarte in varsta inca mai sunt printre noi si ne spioneaza. (mai sunt printre noi oameni de cultura, poeti, scriitori, muzicieni, pictori etc care au dat declaratii la Securitate, fortati si obligati dar acestia sunt la fel victime ce pot depune marturie despre cele intamplate)

Pe de alta parte trebuie spus si un alt adevar, pe care l-am aflat zilele aceastea dupa anchetele mele jurnalistice de la un pensionar fost ofiter de informatii pe partea economica sau contra-informatii(adica prindea spionii straini) care imi spunea ca majoritatea ofiterilor si angajatilor Securitatii de atunci au fost niste patrioti care si-au servit tara si regimul de atunci asa rau sau bun cum era. Ca si exemplu, batranul pensionar m-a intrebat cum ar fi catalogat astazi in presupusa democratie romaneasca un cetatean care ar trimite scrisori si poezii la un presupus radio Al Qaeda care face propaganda pentru teroristii arabi. Cu siguranta ca acel cetatean ar fi arestat, interogat si poate chiar dus cu un sac in cap la temuta inchisoare CIA din tinutul nimanui de la Guantanamo din Cuba. Acelasi pensionar mi-a spus ca din punctul lor de vedere de atunci, poetul A.C. Milos care a trimis scrisori la postul de propaganda a dusmanilor nostri de atunci americanii de la CIA- Europa Libera era deci un dusman al Romaniei si ca era justificata urmarirea lui in acea perioada. Trebuie sa amintim tinerilor ca in 1985 cand i-a fost luata declaratia la Securitate poetului si profesorului Ioan Chiuzan, Romania facea parte din Tratatul de la Varsovia, bloc militar dusman si opus aliantei militare NATO din care face parte acum Romania.

In consecinta si cu aceste expuneri invit ziarul Bistriteanul.ro sa publice acest material ca si un drept la replica si o clarificare la materialul anterior ce contine unele grave inadvertente menite sa lezeze onoarea defunctului meu tata prof. Ioan Chiuzan dar si a elitei intelectualilor bistriteni, formata din poeti, scriitori, pictori, sculptori, filosofi, muzicieni, care in diverse ocazii stiindu-se spiritul lor liber au fost implicati in anumite incidente (minore) impotriva regimului Ceausescu si a sistemului de atunci si apar in dosarele Securitatii doar in calitate de martori nicidecum ca informatori.

Pentru cititorii tineri ai acestui ziar, amintesc ca poetul Ioan Chiuzan a fost profesor de istorie-geografie, ,,exilat,, timp de 45 de ani in mediul rural, peValea Ilvelor, Colibita, Ardan si in ultimii 20 de ani la Tarlisua-Agries-Moliset, adica departe de familie si fara posibilitate practica de naveta zilnica la domiciliul din Bistrita. Toate aceste lucruri s-au intamplat dupa refuzul lui de a deveni membru al P.C.R, desi mama mea a facut nenumarate cereri autoritatilor scolare si municipale de atunci ca tatal meu, sa poate sa predea la o scoala mai aproape de oras, de Bistrita, unde il astepta sotia pensionata de boala si 4 copii. In aceste conditii, noi copiii am trait practic toata viata fara tatal nostru, acesta plecand la autobuz luni dimineata la ora 5.00 si il mai revedeam vineri noaptea sau sambata dimineata, o situatie care s-a repetat zeci de ani. Daca ar fi meritat cineva sa il condamne pe tatal meu a fost doar defuncta mea mama care isi vedea sotul acasa doar la sfarsit de saptamana si in vacantele scolare, si toate acestea doar din dorinta lui de a invata corect, cinstit si in onoare zeci de generatii de elevi, fara sa faca ,,micul compromis,, pe care l-au facut 4 milioane de romani, acela de a deveni membri ai Partidului Comunist Roman (PCR). Poate reprosuri sistemului ar trebuie sa aducem si noi cei 4 copii care am trait foarte modest dintr-un singur salariu mic de profesor(cheltuit o parte pe abonamente de autobus, chirie la Agries si mancarea tatalui) si o pensie nesemnificativa a mamei.

In incheiere trebuie sa mentionez si josnica manevra a CNSAS ce a fost infiintat si condus de Mircea Dinescu, presupus colaborator al unor servicii de informatii straine, prin care in dosarele de informare-urmarire date victimelor fostului sistem apar numele unor ofiteri de Securitate alaturi de victimele lor ce au fost fortati sa dea declaratii la interogatorii si tortura psihica dupa nopti nedormite si cu lampa proiectata in ochi, pe cand adevaratii informatori si colaboratori nedemni ai Securitatii sunt mentionati doar cu pseudonime sau pur si simplu nu apar deloc in acele dosare publicate acum in Romania.

O mare si o grava confuzie in randul tinerilor mai apare si prin faptul ca CNSAS intretine o stare de ambiguitate in randul romanilor punand deliberat semnul egalitatii intre Securitatea stalinista-cand tara era sub ocupatia sovietica din anii 50 care se face vinovata de crime impotriva romanilor ce au fost dusi la inchisorile de la Aiud, Sighet, Pitesti etc unde a fost decimata intelectualitatea romaneasca si preotimea ortodoxa si catolica pe de o parte si Securitatea ceausista de dupa 1965 ce era de sorginte patriotica si careia nu ii mai cade in sarcina nici o crima documentata in mod onest de istoricii straini, pe de alta parte.(sunt unii istorici care lucreaza pentru guvernantii din Romania si care amintesc cateva incidente izolate sau cazuri penale de drept comun, pe care le atribuie cu rea credinta Securitatii la fel ca si vina pentru evenimentele din 89’ care in mod clar si real apartin unor invadatori straini.)

Acest material de opinie al meu vine ca o completare sau ,,Drept la Replica,, la materialul scris de doamna Ioana Bradea pentru a alunga orice pata de pe onoarea oamenilor de cultura bistriteni mentionati, stiindu-se faptul ca cel mai de pret bun pentru orice barbat din lumea aceasta este onoarea ce nu poate fi cumparata sau spalata de orice suma de bani sau avere, oricat ar fi de mare.

Marius Chiuzan – jurnalist liber si independent.

(sunt necompromis sau platit de factorii politici si administrativi fosti sau actuali sau ,,servicii,, foste sau actuale)

P.S. – am scris doar acum acest material-drept la replica pentru a nu intina memoria parintilor nostri cu polemici in pragul celei mai mari sarbatori a crestinatatii – Craciunul.

De asemenea, trebuie sa ma auto-denunt ca am dat declaratii la Politie, prin 2007, cand am avut un accident de circulatie si prin anii 2010 pana in 2013 cand mi s-au furat mai multe biciclete, (ha-ha) nu de alta dar poate peste 30 de ani se va trezi o ,,deontoloaga,, sa imi acuze copiii pentru declaratiile facute de mine.

Nota redacției:

Dreptul la replică semnat de jurnalistul independent și inegalabil, chiar inconfundabil - Marius Chiuzan ne-a fost trimis pe adresa redacției în 5 ianuarie 2013, ora 20.17 și l-am publicat mai sus integral, ad literam, cu punct și virgulă.

Ne recunoaștem greșeala de a nu face diferența între o notă informativă și o declarație de martor, în continuare confuzia planând în redacția noastră, nouă părându-ni-se că diferă doar ”titlul” , relatările fiind la fel de precise în ambele tipuri de declarații și probabil caracterul plătit sau neplătit al declarației, cel neplătit fiind, în opinia noastră, mult mai josnic decât nota informativă plătită unde am putea înțelege un interes pecuniar mârșav.

Oricum, ne-a îngrozit următoarea frază din dreptul dvs. la replică și fotografia doveditoare”  ,,Cu subsemnatul,, a dat poetul A.C. Milos ,,a facut o nota infortiva despre el - ha-ha,, (mi-a dat si mie o declaratie de presa despre tatal meu - ha.ha)...”, în timp ce pledoaria dvs. din același drept la replică despre securiștii patrioți, care își făceau doar treaba și paralela dintre Radio Europa Liberă și Radio Al Qaeda ne-a lăsat fără replică. Ne e și frică să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă eram colegi înainte de 1989 și erați la fel de patriot ca și astăzi.

Redacția Bistrițeanul.ro