Da, ai citit bine, domnule Stat! Să îți bați joc de munca mea, de efortul meu de a fi un contribuabil corect, de banii pe care eu ți-i dau. Poate reușești, domnule Stat, să-mi explici cum naiba mă determini pe mine să rămân plătitor corect, prompt, stresat că vine ziua de 25 a lunii și eu trebuie să sparg ușa la instituțiile tale să îți bag în cont taxele, impozitele și contribuțiile pe care cică ți le datorez, deși tu nu mă faci să simt că le-ai merita, când îi scutești de penalități pe toți cei ce uită că exiști și dai dovadă de clemență maximă față de cei ce te ignoră!

Știu că există și cazuri disperate, care chiar justifică mâna de ajutor pe care o întinzi, dar, domnule Stat, să bagi în aceeași oală aceste cazuri cu cele ale unora care se cacă în capul tău, e deja prea mult pentru capacitatea mea de a înțelege!

La fel, domnule Stat, mi se pare că mă sfidezi la maximum când întreții toate loazele care au descoperit rețeta fericirii: dacă nu muncesc, primesc bani de la tine, îi protejezi, le oferi programe speciale prin care îi încurajezi să nu ridice nici un pai de jos.

Și îi înveți să mă sfideze! Să se uite spre mine cu un vădit aer de superioritate și dispreț dacă le propun să lucreze cot la cot cu mine! Și e normal să fie așa, pentru că doar nu sunt proști ca mine! Dragă domnule Stat, chiar aștept de la tine un răspuns la o întrebare care mă roade de ceva vreme bună: pentru mine ce faci? O să-mi explici că ai redus CAS, că ai redus TVA la alimente, că reduci alea și alea! Da, e în regulă, dar acestea le faci pentru toți. Numai că pentru unii care te batjocoresc faci ceva mai mult! OK, înțeleg dorința ta de a recupera câte ceva din ceea ce îți datorează ăia! Dar cu mine cum rămâne?