Doamnelor şi domnilor,
  În condițiile puținătății bugetare, confirmată de ultima rectificare negativă, în România vorbim tot mai des și mai mult de evaziunea fiscală, adică de modalitatea în care prea mulți indivizi sau agenți economici rău intenționați eludează legislația și obligațiile pe care le au față de bugetul țării, adică față de toți ceilalți și în ansamblu  față de societatea în care trăiesc.

Ultimele date, estimative desigur, oferite de Ziarul Financiar, evaluează acest fenomen la 50 de milioane de euro pe zi, adică aproape 3 euro pentru fiecare cetățean. Aceasta înseamnă că, lunar, pentru fiecare dintre noi aproape 100 de euro nu intră în circuitul financiar iar anual mai bine de 1000 de euro nu sunt impozitați și în mod direct nu beneficiază de ei niciunul dintre noi.

Plecând de la amploarea fenomenului, raportată la bugetul de stat și la PIB, aceasta presupune cifre procentuale ce ating zecile de procente. Cu necesitate afirmăm că din orice punct de vedere acest fenomen trebuie să stea mult mai mult în atenția instituțiilor cu competențe în domeniu și nu o spunem pentru faptul că n-ar sta ci, tocmai pentru că acțiunea pare ineficientă de la nivelul de la care o constatăm și analizăm.

Conștienți de faptul că marea parte a instituțiilor fiscale și financiare din țară au trecut printr-un proces profund de restructurare, ce a început să își arate roadele și, mai ales, a demonstrat că este lăudabil prin amploare și obiective, atragem astăzi atenția cu acest prilej și de la tribuna Parlamentului României, asupra fenomenului semnalat și necesității de a reîncepe cu forțe sporite lupta împotriva lui.

Din orice punct de vedere, evaziunea fiscală reprezintă un act reprobabil dăunător și incorect față de societate în ansamblu. Constatăm cu toții eforturile Guvernului României de a asigura finanțare în toate ramurile ce-i cad în sarcină, aceasta în timp ce indivizi inconștienți beneficiază de fructele relelor comportamente, sfidând legislația țării uneori în cazuri flagrante (pe litoralul României, în perioadă de sezon, bonurile și alte probe fiscale sunt mai rare decât navele de croazieră ce ar trebui să aducă miile de turiști în vacanță).

Considerăm astăzi că societatea românească este pregătită și dispusă să susțină o politică și o campanie publică referitoare la eradicarea acestui fenomen. Cei mai mulți dintre cetățeni sunt conștienți și convinși de faptul că achiziționarea unui produs nefiscalizat e o păcăleală în primul rând pentru ei, atâta timp cât prețul acestuia e cel de pe raft și în niciun caz nu e redus cu impozitul datorat statului. Mai mult, prăpădul la care asistăm cu ocazia fiecărei inundații, de exemplu, e un rezultat al serviciilor din construcții nefiscalizate care în mod automat nu includ nicio garanție pe lucrări și nici o protecție minimală pentru muncitorii angajați, asta referindu-ne numai la un mic exemplu larg răspândit în economia contemporană.

Avem de aceasta convingerea că începerea unor demersuri pentru o campanie publică de conștientizare și motivare împotriva evaziunii fiscale și-ar arăta roadele în timp foarte scurt și ar crea un mediu propice pentru atingerea unui obiectiv în interesul tuturor cetățenilor onești ai țării: un mediu economic echitabil, o economie responsabilă social și automat un buget al țării redimensionat în sens pozitiv și care să poată satisface marile necesități sociale, culturale și investiționale. Căci suntem conștienți că într-un demers de acest tip, populația e cea care trebuie să fie prima care să penalizeze comportamentele nefirești și în același timp, stă pe primul loc al păgubiților în mod direct de fenomenul vizat.

Propunem din acest motiv declararea anului 2014 ca an al luptei împotriva evaziunii fiscale și deci a eliminării comportamentelor nesănătoase din economie, precum și a solidarității față de agenții economici onești, singurii de care o societate are nevoie în ansamblul ei.

Dobra Dorin Mircea