Familia Cocoş din Budacu de Sus

Într-o casă umilă dar extrem de curată trăiesc cinci suflete pentru care viaţa înseamnă o luptă zilnică cu neajunsurile. Albina şi cei patru copii, două fete şi doi băieţi, o duc extrem de greu de când i-a murit soţul în luna martie. Femeia nu poate munci pentru că are grija de copii şi de gopodărie. Cea mai gravă problemă este cu mezina familiei, Andreea Alexandra de şase ani care are cancer şi un ochi de sticlă. Mama le-ar oferi copiilor mai mult dar nu are de unde. Sunt zile în care abia are ce pune pe masă. Băieţii au 18 ani şi 21 de ani şi poartă aceleaşi haine amândoi, fac cu schimbul. De multe ori mama nu are bani pentru tratamentele Alexandrei. Nu au lemne de foc, nu au avut porc de Crăciun. Trăiesc la limita existenţei dar se iubesc şi au grijă unii de alţii. Ne-a întâmpinat Florin care lucra prin curte. Extrem de emoţionat tânărul de 18 ani abia putea să vorbească. Mălina, Andreea şi mama Albina trebăluiau prin casă. Când ne-au văzut cu pachetele au fost extrem de fericite şi la fel de emoţionate precum Florin. Pentru a mulţumi cumva pentru darurile primite Mălin şi Alexandra ne-au recitat câte o poezie iar mama Albina a urat tuturor multă sănătate şi mult bine pentru că le-au întins o mână de ajutor. 

Familia Moldovan din Şieu Cristur

Alin şi Hajna au patru copii, două fete şi doi băieţi şi un alt copil pe drum. Hajna este însărcinată şi se gândeşte cu groază cum îşi va creşte copiii. Nici ea şi nici soţul nu au un loc stabil de muncă. Femeia stă acasă cu copiii, toţi sunt mai mici de 8 ani iar bărbatul lucrează cu ziua prin sat pentru a face bani pentru mâncare. S-ar angaja dar nu are unde, nimeni nu îi oferă o mână de ajutor. Hajna este tristă că nu le poate oferi copiilor mai mult, că abia are bani pentru mâncare dar îi iubeşte şi spune că viaţa ei nu ar avea niciun rost fără copiii ei. Femeia povesteşte că a fost sfătuită să îi dea în grija statului dar nici nu vrea să audă de aşa ceva. "Îi cresc cum pot şi cu ce am dar de lângă mine nu îi dau. Mai bine mor", spune femeia. Alin, capul familiei era plecat în pădure la muncă pentru a face rost de bani când am fost cu pachetele. Copiii au fost extrem de încântaţi de jucării iar mama bucuroasă că acum au cu ce se juca pentru că ea nu avea bani să le cumpere. 

Familia Tinca din Şieu Cristur

Bunica Maria îl creşte pe Nicuşor care are trei ani încă de când avea doar patru zile. Când Nicuşor a ajuns pe lume mama sa avea doar 13 ani şi nu i-a purtat de grijă. Bunica îl iubeşte mult, l-a luat în plasament şi îl creşte aşa cum poate dar neajunsurile şi bolile o apasă tot mai tare. Bunica Maria povesteşte că mama lui Nicuşor a plecat de acasă cu un alt bărbat şi că mai are un copil dar că de primul ei fiu nu îi pasă şi nu îl ajută cu nimic. Cu toate acestea bunica speră că va avea zile şi putere pentru a-şi creşte nepotul şi pentru a-l ajuta să îşi facă un rost în viaţă. Nicuşor e prea mic ca să ne spună cât e de bucuros dar bunica a plâns când a văzut că a primit atât de multe daruri şi că lumina ochilor ei are acum haine şi jucării.

Familia Morar din Şieu Sfântu

Irina, Raluca, Alina şi Marian sunt cei patru copii ai familiei Morar şi cea mai mare avere a părinţilor. Irina este cea mai mare şi cea mai cuminte, după cum o laudă mama, care este foarte mândră de notele ficei sale. Marian e mezinul familei şi e tare năzdrăvan. Bunicul glumeşte pe seama lui şi spune că este neastâmpărat. Irina şi Alin, mama şi tatăl celor patru copilşi nu lucrează, câştigul lor fiind asigurat doar atunci când sătenii îi mai cheamă să îi mai ajute. Părinţii suferă că nu le pot oferi copiilor tot ce şi-ar dori dar i-au învăţat că trebuie să se mulţumească cu cât au şi cu cât li se poate oferi. Cadourile primite în urma campaniei "De Crăciun fii mai bun" le-au adus o bucurie enormă iar cei patru copilaşi s-au apucat imediat de despachetat pungile şi cutiile curioşi să vadă ce au primit.

Impresia cu care eu am rămas după această campanie...

Eu sunt plângăcioasa redacţiei şi nici astăzi nu m-am abţinut dar o să ţin cont pe viitor de sfaturile colegilor şi promit că nu mai mai plâng... Pot doar să spun că am simţit o fericire şi o împăcare sufletească pe care nu le pot descrie în cuvinte. A fost greu, am muncit mult dar a meritat. Fericirea şi zâmbetul de pe chipul celor care i-am ajutat nu pot fi descrise în cuvinte.

Nu pot decât să mulţumesc tuturor celor care s-au implicat şi colegilor mei de la Bistriţeanul.ro. Sunt mândră că împreună am reuşit să facem fericiţi atâţia oameni apăsaţi de griji şi nevoi. Am dăruit din inimă pentru fericirea altora. Recompensa noastră a tuturor este zâmbetul lor, al celor cu care viaţa e mai dură!

 Vă doresc tuturor multă sănătate şi Dumnezeu să vă aibă în grijă pe toţi!