Diana Pop are 18 ani, este din comuna Șanț și până anul trecut era elevă a Colegiului Național Andrei Mureșanu din Bistrița. Strălucită la matematică și pasionată de economie (profilul la care studia), a avut curajul în vara anului trecut să susțină examenele care să-i permită studiul la Oxford. Pentru cei care o cunosc rezultatul nu a fost o surpriză. Puterea de muncă și ambiția de a ajunge acolo unde vrea sunt calități evidente. La câteva zile după ce a susținut cele câteva examene care-i permiteau accesul în prestigioasa instituție de învățământ a anunțat cu emoție că a fost acceptată și poate termina liceul în Anglia, tocmai la Oxford.

”Decizia de a pleca la Oxford aș putea spune că a fost spontană. Îmi doream încă de acum doi ani, când am vizitat câteva colegii din Oxford și am observat condițiile de studiu, să ajung să studiez acolo, dar era doar o dorință. Așa cum am spus, am decis singură să aplic și să particip la examene, aflând ulterior, spre bucuria mea, că am fost acceptată. În acel moment am discutat cu părinții posibilitatea de a lăsa în urmă CNAM”, ne-a declarat Diana Pop, venită acasă în vacanța de iarnă.

Iar părinții au susținut-o. Până la urmă nu cerea decât să învețe mai mult, e drept, foarte departe de casă. Dacă alți copii le cer părinților la 18 ani o mașină, Diana și-a dorit doar susținerea financiară să studieze la Oxford. După împlinirea vârstei de 18 ani poate încheia cu statul englez un contract pentru susținerea studiilor, urmând ca după ce va fi salariat să restituie taxele de studii, în rate minime, în câțiva ani.

Prima regulă la Oxford: Regulile sunt făcute pentru a fi respectate

Nu negociate. Nu încălcate. Regulile se respectă fără niciun comentariu. Este foarte greu să intri, dar este foarte ușor să pleci dacă nu te supui regulamentelor interne și programelor de studiu. Absențele nu sunt admise, iar întârzierile sau lipsa de performanță nici pe atât.

”Pentru mine, să fiu licean la Oxford este o dorință împlinită. Colegiul în care studiez are tot ceea ce e nevoie. Învăț, mănânc și locuiesc în cadrul colegiului. Programul este destul de strict, adică regulile sunt făcute să fie respectate și nu încălcate”, spune Diana.

Venită dintr-un sistem de învățământ oarecum haotic, rigorile școlii din Anglia au ajutat-o să-și facă ordine în studiu, în viață, în felul de a gândi. Deși a părut ușor să treacă de la zeci de materii la doar câteva materii, manualele cu sute de pagini care se parcurg filă cu filă i-au arătat că nu e deloc ușor și e nevoie de foarte multă muncă pentru o notă bună.

Diferențele de abordare a cursurilor, a relațiilor cu elevii sunt evidente: ”În România eram parte a unei clase cu 30 de elevi. La Oxford clasele sunt mult mai mici. De exemplu, la Limba si Literatura Română sunt singura din clasă ( se insistă foarte mult să continui studiul limbii materne), iar la restul materiilor clasele au între 5 și 8 elevi - maxim. Elevii au posibilitatea de a alege materiile pe care vor să le studieze. Relația elev-profesor este diferită, profesorul este privit ca și un prieten, iar lecțiile sunt discutate cu restul colegiilor și cu profesorul, iar profesorul are contact cu fiecare elev. Spre mirarea mea, temele sunt atent verificate de către profesori și greșelile sunt discutate și dezbătute. Acum îmi privesc profesorii ca pe niște prieteni. Am un tutore care este profesorul meu de economie și cu care am întâlnire cel puțin o dată pe săptămână în care discutăm tot ce se întâmpla pe parcursul săptămânii. Profesoara mea de Business, Roni Hameiri, este de asemenea o profesoara deosebită, fiind una dintre profesoarele care propune probleme pentru examenele internaționale de business și management. Toți profesorii sunt deosebiți și foarte interesați de evoluția noastră pe parcursul cursurilor și nu numai. Așa numitul ,,catalog’’ este online, așa că atât noi, cât și tutorele sau părinții pot să-l vadă în timp util”.

Cu școala la Oxford nu e de glumă dacă nu-ți plac regulile și nu vrei să te supui lor. Pare să fie testul de bază pentru adevărata performanță. Nu sunt admise întârzierile, chiar și de câteva minute. Calificativele sunt acordate foarte obiectiv și fiecare profesor e foarte atent la aluatul pe care-l modelează. De aici vor ieși cei mai buni dintre cei mai buni din lume. Iar fotografiile de pe pereții colegiului sunt dovada...

Școala de la Șanț a pus baza viitorului ei

Diana Pop a făcut școala generală la Șanț și este convinsă că foarte mult din ce e astăzi li se datorează unor dascăli de acolo. Este și motivul pentru care crede că orice elev are șansa de a face performanță la învățătură dacă dă peste profesori cum au fost ai ei, la care să adauge multă muncă și abordarea cu maximă seriozitate a școlii. ”Întotdeauna am fost mândră de dascălii mei. Chiar daca am început școala la Șant, o comună din vârful muntelui - am putea spune, am avut șansa de a avea profesori speciali, foarte buni și dedicați meseriei pe care și-au ales-o. Profitând de această ocazie vreau să-i mulțumesc unuia dintre cei mai speciali profesori din viata mea, profesorul de matematica de la Șanț, Valer Pop, cel care a creat - pot spune- o parte din mine și a fost cel care a pus bazele pe care le am la matematică încă din școala generală. La recomandarea domnului profesor Pop am continuat pregătirea la matematică cu o altă doamnă profesoară de la Șanț, Cotul Adela , căreia de asemenea vreau să îi mulțumesc. Cu siguranță că și munca pe care fiecare o depune este importantă. Altceva care a făcut diferența în cazul meu poate să fie și faptul că am muncit încă de la 13 ani, iar dupa părerea mea, munca de la o vârstă fragedă poate să ne conștientizeze asupra importanței învățăturii, dar oferă și un ”antrenament” în plus când e vorba chiar și de studiu”.

Venită acasă de la studii în vacanța de iarnă, Diana a continuat să-și ajute părinții, muncind cot la cot cu ei la organizarea Revelionului în Complexul Turistic Alpina Blazna, aparținând părinților ei. Mândri de fiica lor și de performanțele sale, părinții spun că nu le-a fost ușor să accepte să-și continuie studiile departe de casă așa, oarecum peste noapte, cu un an mai devreme decât se așteptau. Dar, având în vedere că ceea ce le ceruse Diana nu era un capriciu de adolescentă sau vreun moft, ci o investiție în viitorul ei, i-au acordat toată susținerea de care avea nevoie din partea lor. 

Școala la Oxford, o lume întreagă

Colegii săi provin din mai mult de 50 de țări, sunt cei mai buni din sistemele de învățământ de unde vin. Nu e suficient să ai banii pentru taxa de școlarizare. Dacă nu poți face față performanțelor nimeni nu te obligă să studiezi aici.

”Am colegi din America, Anglia, Rusia, China, Japonia, de pe toate continentele. Deși suntem un colectiv format din tineri venind din diverse culturi, fiecare dintre noi este foarte amabil și încearcă să îi înțeleagă cât mai bine pe ceilalți. Chiar am discutat cu colegii înainte de vacanță să facem un tur al lumii și să ne vizităm colegii”, povestește Diana.

În căutarea vocației...

Dacă în țară alegerea facultății ține mai mult de o modă a vremii sau de ce crede fiecare că i se potrivește, la Oxford e o întreagă muncă de cercetare cu studiu de caz pe fiecare elev. Chiar dacă la un moment dat te atrage ceva, dacă performanța o poți face într-un alt domeniu ești orientat într-acolo, iar profesorii monitorizează atent toate indiciile care pot duce către domeniul în care vei fi cel mai bun.

”Eu doresc să continui pe același profil, respectiv economie, matematică, business și management. Profesorii și directorii de vocație mă ajută însă să-mi descopar vocația. Încă mai muncim pentru asta și din acest motiv nu am decis încă exact ce facultate voi urma. Ce e clar, vreau să fie tot la Oxford...”, ne explică Diana.

În vară va participa la examenele de admitere la facultate care durează o săptămână în care sunt prinse pe lângă examenele scrise și interviuri, work-shop-uri, etc. Muncește pe brânci să le treacă cu brio și astfel să îngroașe rândurile românilor care studiază la Oxford.

Diana ne-a dezvăluit că în Oxford se face o cotație a Bac-urilor la nivel internațional. Graficele arată că BAC-ul românesc este tot mai slab cotat în ultimii 20 de ani, în timp ce BAC-ul rusesc, de exemplu, urcă serios în top.

Întrebată unde se vede peste 10 ani, Diana nu știe să răspundă, preferând răspunsul ”Dumnezeu știe!”. Știe doar că atunci când va fi vorba să se angajeze va avea în CV cel mai important criteriu pentru o companie serioasă care să-i ofere un salariu pe măsura valorii sale: studii la Oxford.