Una dintre cele mai bine păstrate tradiții de pe Valea Someșului este cea a celebrării nopților de Sânziene. În Ajun și în ziua de Sânziene sătenii din Maieru și Anieș aprind pe înserat focuri uriașe pentru a-i proteja de rele și a purifica satul, iar tinerele află cu ajutorul Sânzienelor dacă se vor căsători în curând.
Chiar dacă aseară ploaia le-a dat emoții, tradiția a fost respectată, în Maieru și în Anieș, zeci de focuri fiind aprinse pe marginea drumului pentru a alunga spiritele rele, a purifica satul și pe locuitori până anul următor de Sânziene... Cu mic cu mare, după lăsarea întunericului oamenii au ieșit în stradă, au aprins focuri și au profitat de sărbătoare pentru a se distra, mânca și bea ceva împreună cu vecinii sau rudele.
Obiceiuri legate de Ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul sunt vechi de sute de ani și se respectă încă cu sfințenie și astăzi. În Ajun de Sânziene, pe 23 iunie, tinerii din sat culeg flori de sânziene, dar și flori de câmp, margarete sau trandafiri, dar și alte flori pe care le aduc acasă unde femeile mai în vârstă din sat împletesc coronițele. La baza coroniței sunt florile galbene, mici, sânzienele, însă coronița este completată cu margarete sau trandafiri pentru a fi cât mai frumoase. Seara, înainte de a fi puse pe capul tinerilor, coronițele sunt trecute de trei ori prin fum, cei care le poartă trebuind să sară de trei ori peste foc, în tradiția zonei se spune că trecerea prin foc înseamnă purificare, iar coronița este un test al dragostei. Se spune că cei care reușesc să sară peste foc și nu le cade coronița de pe cap se vor căsători în anul respectiv.
După ce în Ajun de sânziene au sărit peste foc cu coronița, aceasta este pusă la păstrare până a doua zi când, după ce se sting focurile, se aruncă pe acoperișurile caselor unde se lasă chiar și până la sărbătoarea din următorul an.
Seara de Sânziene se încheie cu aruncatul coronițelor peste casă. În noaptea de Sânziene fetele nemăritate își află viitorul dacă aruncă coronița de sânziene pe casă sau pe șură. Dacă coronița rămâne atârnată pe acoperiș, anul care va urma va fi unul bun și fetele se vor căsători cu omul iubit, dacă nu rămâne pe acoperiș recolta va fi slabă, membrii familiei se vor îmbolnăvi și vor avea ghinion.
Tradiția mai spune că noaptea de Sânziene reprezintă contactul dintre lumea noastră și lumea cealaltă, noaptea în care porțile cerului se deschid, iar animalele se strâng și stau la sfat şi bătrânii povestesc că cine pândește animalele în această noapte și le ascultă va pricepe graiul lor și va afla multe taine.