Cum a devenit struţul simbolul Bistriţei chiar dacă aparent pasărea cu gât golaş şi picioare lungi n-are nici o legătură cu România ? Istoria începe aşa: „În secolul al-XIII-lea, Casa d'Anjou a revendicat tronul regatului Ungariei, dar nobilimea maghiară a fost împotriva venirii acestora la ei în regat. În lupta pe care au purtat-o nobilii maghiari cu familia D’Anjou, casa regală a cerut sprijin financiar şi militar oraşelor libere din regat, despre care se ştia că erau în conflict cu nobilimea. Acesta a fost momentul în care Bistriţa şi-a arătat sprijinul casei regale şi au început să se lege relaţii între Angevini şi bistriţeni. Drept răsplată pentru susţinere, Bistriţa a primit atunci autonomie şi o stemă proprie pe care se afla un struţ cu coroană, un coif de cavaler şi un scut cu crinii Casei D’Anjou", explica Vasile Duda, istoric de artă, în urmă cu 4 ani.

Primarul Ovidiu Creţu a luat atunci în serios ideea că struţul ar reprezenta cel mai bine oraşul Bistriţa şi a început să o materializeze. A început să împânzească oraşul cu struţi psihedelici, vopsiţi în toate culorile. Pe pietonal, lângă Consiliul Judeţean, în parcul din apropierea blocului LAMĂ, în zona de pe lângă Biserica Evanghelică sau în apropierea Bisericii de la Big, struţii sunt aşezaţi mândri, cu potcoava în gură. Deveniţi deja obişnuinţă pentru bistriţeni, struţii încă stârnesc curiozitatea trecătorilor străini, care sunt nedumeriţi de ce nişte struţi coloraţi sunt împrăştiaţi prin oraş. Şi nu sunt puţini la număr cei care nu înţeleg de ce un struţ ne reprezintă oraşul, chiar şi din rândul bistriţenilor. Ideea struţului ca ornament stradal a fost acceptată în timp de bistriţeni, dar invazia nu s-a oprit atunci.

Recent, primarul Ovidiu Creţu participa la o ceremonie şcolară în care simbolul oraşului, struţul cu potcoava-n cioc, era ferecat într-un cufăr care va fi deschis de-abia peste zece ani. Atunci primarul zicea: „cea mai bună caracteristică a noastră, a bistriţenilor, este că ţinem la cultură şi la educaţie”. Probabil struţul a fost sigilat în cufăr pentru ca generaţiile care vor deschide cufărul peste cei zece ani să-şi reamintească care este simbolul oraşului dacă cumva între timp se pierde.

De la struţii psihedelici, primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu, bagă bistriţenilor pe gât simbolul oraşului şi se gândeşte să organizeze festivalul „Struţul de aur”. Ideea i-a venit în timpul festivalului „Nunta Zamfirei”, când s-a gândit că în viitor, festivalul devenit deja tradiţie să devină un festival-concurs sub denumirea de „Struţul de aur”. Probabil acesta s-a gândit să facă un upgrade nunţii şi s-o ducă la limita penibilului. Acesta vrea „festival ca la Dijon” şi în al 20-lea an de „Nunta Zamfirei” s-a gândit să bage struţul la înaintare şi să-i strice Zamfirei „combinaţiile” de anul viitor. După cum chiar edilul spunea, lansează această provocare organizatorilor şi se gândeşte că sunt şanse ca festivalul să fie înscris în rândul marilor festivale europene.

Acum, ideea struţului ca simbol s-a extins şi-n sport. Revelaţia venită parcă din neant a pus pe sigla noii echipe de fotbal a Bistriţei un struţ fotbalist. Cine l-a pus acolo rămâne un mister, dar se pare că cel care a venit cu ideea ştie clar că cel mai reprezentativ simbol pentru o echipă de fotbal serioasă nu poate fi altul decât un struţ fotbalist. O schimbare semnificativă dacă ne gândim că în trecut, echipa Gloriei era comparată cu nişte „vampiri”. Probabil cel mai fericit de această schimbare este chiar primarul, Ovidiu Creţu, fiind un cunoscut iubitor de struţi.