Pe Floarea Pop (42 de ani, din Mititei, comuna Nimigea) am cunoscut-o la ”Micul Prinț”, centrul dedicat copiilor cu autism din Bistrița. Venise acolo să se intereseze dacă este vreun terapeut suficient de curajos încât să lupte cu autismul fiului ei, Ovidiu, care are acum 9 ani și nu a făcut nicio oră de terapie, iar recuperarea se anunță extrem de dificilă. În cazul copiilor cu autism rata de recuperare este cu atât mai mare cu cât terapiile încep de la o vârstă fragedă. Ovidiu a fost diagnosticat târziu, abia la 4 ani, întârzierea de vorbire fiind pusă pe ”lenea băieților la vorbit”, iar năzbâtiile și neatenția pe seama vârstei mici. Din păcate, nici după ce a fost diagnosticat cu autism nu s-a intervenit terapeutic prea eficient, distanța până la Bistrița, dar și dificultatea părinților de a recunoaște faptul că copilul lor suferă de autism împiedicând luarea de măsuri de recuperare imediat. Cu cât înaintează în vârstă, nu numai recuperarea unui autist devine aproape imposibilă, ci și socializarea e din ce în ce mai dificilă. Fiind neînțeleși și de cele mai multe ori lăsați să facă ce vor doar pentru a fi bine și a nu se agita. Iar cu cât vîrsta lor crește, cu atât crește și forța lor și sunt din ce în ce mai greu de scos din lumea lor.    

Ovidiu...Îl strigi, te aude, dar nu-ți răspunde. E în lumea lui...

Ovidiu are 9 ani și singura care-l poate ține în frâu cât de cât este mama lui. Aude, dar îl strigi și nu răspunde. E în lumea lui, face numai ce vrea și uneori e agresiv dacă nu e lăsat să facă toate năzbâtiile care-i trec prin cap. Mai are o soră, Nicoleta (18 ani), elevă la un liceu din Năsăud, dar și ei acum îi este foarte greu să-l stăpânească. Iar problemele cu controlarea lui abia acum încep.

Specialiștii de la Centrul pentru Autism Micul Prinț din Bistrița au început deja să lucreze cu el și sunt câteva săptămâni în care a urmat deja mai multe ședințe de terapie. În prima ședință a fost încântat să descopere centrul și jucăriile de acolo, dar a doua ședință s-a lăsat cu ”pedepse” pe care le-a aplicat tuturor terapeuților. Aceștia nu se lasă și sunt convinși că o să reușească să recupereze cât mai mult astfel încât Ovidiu să aibă o viață cel puțin liniștită.

Moartea tatălui a spulberat și viitorul

Dar, ca și cum necazul cu Ovidiu nu era suficient, viitorul familiei lui a fost spulberat în urmă cu câteva luni, în 17 iulie 2012, când mașina în care se afla tatăl său alături de doi colegi a fost spulberată la Nimigea de tren. http://www.bistriteanul.ro/Doi_mor%C5%A3i_%C5%9Fi_un_r%C4%83nit_grav_%C3%AEn_urma_unui_accident_feroviar_la_Nimigea_de_Sus-1342721646393.html

Tatăl său a murit pe loc, iar de atunci viața mamei și a surorii lui este un adevărat chin.  Stâlpul familiei s-a dus și odată cu el și puțina liniște și bunăstare pe care o aveau. Tatăl lucra în construcții, alături de câțiva prieteni și cât timp a trăit familiei nu i-a lipsit pâinea de pe masă și deși nu aveau un trai extravagant, nu duceau lipsă de nimic. Dacă în urmă cu 3 luni singura problemă a familiei era Ovidiu, acum cea mai mare problemă este chiar pâinea de pe masă. Pentru că tatăl nu lucra cu carte de muncă, după moartea sa familia nu poate primi nici măcar o pensie de urmaș. Nicoleta, fata cea mare, elevă la Năsăud, va absolvi acum liceul, dar nu are banii care să-i permită să fie în rând cu colegii. Cu greu au strâns bani de albumul foto, de rochia de la balul de absolvire. Vrea să facă o facultate pentru că este un elev bun și cuminte. Poate că ar vrea mai multe lucruri, dar știind problemele mamei nici nu îndrăznește să rostească ce i-ar trebui.

Ochii mamei, triști și fără speranță

Nu am văzut în viața mea ochi mai triști și fără de speranță ca ai Floarei Pop deși are doar 46 de ani și ai putea spune că loc pentru un viitor frumos mai este. Este doar o mână de femeie, foarte slăbită și fizic și psihic, și cred că singurul lucru care o mai ajută să plutească prin viață sunt copiii ei, mai ales Ovidiu, care fără ea pur și simplu nu se poate descurca. Ea știe când îl doare și ce îl doare, când îi e foame și când îi e sete și tot ea este singura care îl poate liniști. Îi este asistent personal, dar fără bani. Luni la rând nu şi-a primit banii de la Primăria Nimigea (500 lei/lună) și, pe lângă că au rămas fără banii care-i aducea soțul în casă, au rămas și fără acești bani care le-ar fi putut asigura măcar pâinea de pe masă. Nici ea nu știe cum mai trăiesc și de unde aduce pâinea pe masă.   

Orice ajutor este binevenit

Situația familiei este, după cum v-ați dat seama, mai mult decât disperată, aproape imposibil de descris în cuvinte. Fără bani, fără soț, în imposibilitatea de a lucra având în vedere că Ovidiu trebuie supravegheat non-stop, fără nicio sursă de venit. Singurul lucru pe care mama și-l dorește cel mai mult de la viață este ca fiul ei să poată urma terapia și să se poată descurca cât de cât, să nu mai fie dependent numai de ajutorul ei. În ultimele luni, Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ Bistriţa, cu sprijinul unor prieteni impresionaţi de suferiţa familiei, a asigurat şase ore pe săptămână gratuit pentru Ovidiu, însă insuficient pentru nevoile lui.

Dacă printre cititorii Bistrițeanul.ro sunt persoane interesate să ajute această familie pot lua legătura cu Floarea Pop la numărul de telefon 0747.960 646 sau pot susține terapia lui Ovidiu donând orice sumă familiei.