Într-o căsuță mică, amărâtă, din Șieu-Odorhei, nr. 52, chiar la intrarea în sat, își duc traiul de pe o zi pe alta doi bunici, Lenuța și Dumitru Balaș, alături de nepoțica lor, lumina ochilor lor, Roxana Margareta. Nepoata are 12 ani și este elevă în clasa a VI-a la școala din Șieu-Odorhei. Se află în grija bunicilor de când avea doar câteva zile. Mama ei, Clara, a făcut-o la 17 ani și este plecată în străinătate, acum în Anglia. Nu și-a mai văzut fata de aproape 5 ani și bani pentru îngrijirea ei trimite rar. Anul acesta a trimis doar 200 de lire, scuzându-se în fața părinților că și ea câștigă foarte puțin. Instinctul matern îi lipsește cu desăvârșire. Nu știe ce înseamnă să trimiți copilul la școală, să-i fii aproape când e bolnav, să te îngrijești de educația lui. Norocul Roxanei sunt bunicii, care chiar dacă au crescut 5 copii nu au ezitat să-și ia nepoata acasă decât să rămână în grija statului.

Bolile bunicului le-au dat peste cap viitorul. Sculptează frumos, dar cine mai apreciază astăzi?!

Dacă acum bunicii o duc greu și sunt zile în care nu au ce pune pe masă, situația nu a fost dintotdeauna așa. Bunicii au locuit în Bistrița și și-au vândut apartamentul pentru a se muta la țară. Traiul la oraș devenise scump și s-au gândit că le va fi mai ușor la țară. Au cumpărat o căsuță veche, bătrânească, în Șieu-Odorhei,  s-au mutat acolo și bunicul a început să ridice o căsuță nouă. Era în putere, lucra în construcții, se pricepea la depanat obiecte electrocasnice, știa multe lucruri care puteau să le aducă un venit chiar și trăind departe de oraș.

Ce nu au luat bunicii în calcul a fost faptul că se vor îmbolnăvi. La puțin timp după ce s-au mutat la țară, bunicul a căzut din senin de pe picioare și nu s-a mai putut ridica. A ajuns la spital și acolo i-au fost puse mai multe diagnostice: coxartroză bilaterală secundară, reumatism poliarticular, hernie de disc cervicală. A primit un certificat că și-a pierdut total capacitatea de muncă și de atunci este pensionat pe caz de boală. De atunci singurul venit al familiei este 550 de lei pe lună, la care se adaugă alocația copilei de 42 de lei. Bunicul Dumitru se deplasează cu greu, sprijinit în cârje, iar bătrânețile îi sunt luminate doar de Roxi, așa cum își alină nepoata. Bunicul mai poate lucra doar cu mâinile, cât îl mai ajută. Și are o pasiune. Sculptează și pictează icoane. Pentru că nu are ”desfacere” le oferă cadou soției și nepoatei, la sărbători. Ar vrea să le vândă ca să mai facă un ban, dar cine să știe de ele și să-i dea o comandă?!

Binele Roxanei înainte de toate...

Dacă bunicii nu sunt prea bine îmbrăcați, Roxana pare un copil ca oricare altul. Are hăinuțe curate, aproape noi, bunicii făcând orice efort ca fetei să nu-i lipsească prea multe. Din pensie au făcut economii și i-au cumpărat copilei un calculator, astfel încât să nu fie mai prejos decât copiii de la școală. Sunt mândri că Roxana învață bine, în clasele I-IV a avut numai premiul I, iar într-a V-a a luat premiul II. Bunicul insistă foarte mult să învețe și nu o slăbește deloc cu școala. Știe că doar așa poate avea un viitor mai bun...Iar ei vor tot ce e mai bun pentru Roxana. Când am ajuns în casa lor, Roxana îi citea unei fetițe din vecini venită la ei din singurele ei cărți. Luate la ofertă specială de bunicul, cu ziare. Sunt singurele ei cărți în afară de cele de școală. De Crăciun ar vrea de la Moș mai multe cărți, că-i place tare mult să citească. Iar aici intervine bunicul care recomandă autorii români, clasicii, supărat că la școală se insistă prea mult pe autori străini, iar înainte de toate ar trebui să cunoaștem literatura noastră.

Bunica ar face un cozonac de Crăciun, dar n-are unde-l coace...

Viața lor e plină de lipsuri. Când le-am călcat casa, pe bunica Lenuța am găsit-o în antreu, spăla haine într-un lighean, într-o apă rece ca gheața. E și ea bolnavă, o hernie ombilicală care ar fi trebuit operată demult și diabetul nelăsând-o să muncească cum ar vrea. Are biletul de internare în spital dar încă nu are bani și cui să-i lase în grijă pe cei ai casei, așa că mai amână cât poate internarea.

E tare supărată că nu are ce găti și nici pe ce găti. Aragazul pe care l-au avut de 30 de ani a cedat și, mai mult, scapă gaz, ceea ce îi îngrijorează tare mult, le e frică să nu se întâmple o nenorocire. Fac mâncare pe soba care le dă și căldură. Lemne au doar puține, iar dacă iarna va fi lungă au o mare problemă pe care nu știu cum o vor rezolva.

Când am adus vorba de masa de Crăciun, ochii bunicii s-au umplut de lacrimi. Ar găti bunătăți dar nu are cum. Ne-a spus gâtuită de lacrimi că ar vrea tare mult să facă un cozonac, dar nu are unde-l pune să se coacă, că nu are niciun cuptor bun. Nu merge nici cel de la aragaz, nici cel de la sobă. Nu prea au ce bunătăți să pună pe masa de Crăciun. Porc nu au, că n-au bucate cu ce să-l țină, doar două găinușe care nu se mai ouă și un cocoșel. Nu le poate tăia că-i sunt dragi nepoatei.

Nici măcar mica grădină nu o pot folosi cum ar trebui. E un pământ lutos, arid, iar bunicul ne explică că ”nu se fac deloc rădăcinoase, nici măcar cartofi, doar plante supraterane cresc aici”.

Căsuța cea nouă stă neterminată. Nu știu dacă o vor mai termina vreodată. Aveau atâtea vise care s-au năruit de când bunicul nu mai poate munci. Casa veche e tot mai dărăpănată, iar viitorul lor nu e optimist deloc.

Ultima dată au avut un Crăciun cu bunătăți pe masă acum 5 ani. E o amintire frumoasă, dar care aduce un gol în suflet și în stomac...Sunt zile în care nu prea au ce pune pe masă, își amintesc că au avut două zile în care chiar nu au avut ce mânca. Ar vrea atât de multe pentru Roxi, dar bolile și sărăcia care s-a lipit de ei nu-i lasă.

De Crăciun, bistrițenii sunt buni și visele se împlinesc...

Nu știm încă dacă Roxana va primi de la Moș Crăciun cărțile scrise de autori români pe care și le dorește sau alte lucruri mici la care visează un copil de 12 ani, dar știm sigur că va mânca un cozonac gătit de bunica. Angela H., o doamnă din Bistrița, impresionată de povestea lor a decis să le cumpere un aragaz și o mașină de spălat haine care să poată fi folosită chiar și dacă nu au apă curentă. Deja Crăciunul va arata frumos în umila lor căsuță, plină de armonie, dragoste și sacrificii de dragul unui copil cuminte care răsplătește cu note bune și mult bun simț fiecare efort al bunicilor, singurii părinți pe care i-a cunoscut și îi recunoaște ca atare...