Datoria fusese contractată de la „Băncile Unite Săseşti” din Bistriţa şi fusese girată personal de „membrii din Consiliul parohial cu averile lor şi nu ar fi de dorit ca aceştia, de pe urma unei acţiuni bune, făcută pentru biserică, să tragă consecinţe dureroase şi neaşteptate”... 

În şedinţa Consiliului Parohial Ortodox din Bistriţa, desfăşurată pe 1 decembrie 1931 şi prezidată de protopopul Grigore Pletosu se preciza că suma achitată antreprenorilor a fost acoperită, în parte, din ajutoare primite de la Regiunea Silvică, de la oraş, judeţ sau mici contribuţii ale credincioşilor, dar şi dintr-un împrumut în valoare de 800.000 de lei de la Banca Grănicerilor Năsăudeni, Banca Centrală pentru Industrie şi Comerţ Cluj, filiala Bistriţa şi Banca „Aurora” din Năsăud, filiala Bistriţa.

Din întreaga datorie, a rămas de achitat antreprenorilor suma de 458.817 lei, însă criza financiar-economică s-a făcut simţită încă din 1930 şi a început să ia proporţii tot mai ameninţătoare, ajutoarele promise de Regiunea Silvică şi Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor fiind întrerupte.

În aceste condiţii, consiliul parohial atrăgea atenţia asupra datoriilor către bănci şi antreprenor care „apasă ca un munte... în special datoria de la «Banca Săsească», ce s-a şi intabulat execuţional pe averea imobilă a câtorva din membrii Consiliului parohial, urmând să li se liciteze imobilele în cel mai scurt timp...”.

În situaţia „disperată şi primejdioasă” în care se aflau reprezentanţii bisericii – majoritatea „funcţionari şi pensionari necăjiţi” – consiliul parohial solicită Episcopului Nicolae Ivan şi Consiliului eparhial din Cluj „să vină în ajutorul parohiei deznădăjduite şi ameninţate în prestigiul ei...”

¤¤¤¤¤¤¤

Fragmentul de mai sus face parte dintr-o lucrare de referinţă intitulată „Biserica Ortodoxă din Bistriţa – O cronologie documentară” semnată de Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu, recent publicată de Editura Şcoala Ardeleană din Cluj, pe care bistriţenii pasionaţi de istorie (şi nu numai) încă au şanse s-o găsească la Protopopiatul Ortodox din Piaţa Unirii, tirajul acesteia fiind deja aproape epuizat.

„Această lucrare este cu atât mai necesară, cu cât în oraşul de reşedinţă al Protopopiatului Ortodox, au început, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, să se coaguleze energiile creatoare ale românilor din regiune” – se precizează în prefaţa volumului în care autorii subliniază că „aceşti tineri entuziaşti de pe Valea Someşului, Şieului şi Bârgăului, au pătruns «intra muros» lent, dar viguros, reuşind, în timp, să se impună în viaţa socială şi culturală a oraşului. Nu întâmplător, protopopul Simion Monda, primul paroh ortodox al Bistriţei, şi protopopul Grigore Pletosu, «ctitorul» bisericii ortodoxe de pe actuala stradă Odobescu din Bistriţa, au impus prin înalta lor ţinută intelectuală, formată la Liceul Grăniceresc din Năsăud.”

Lucrarea are peste 500 de pagini, fotografii de colecţie şi anexe - ea reprezentând o viziune de ansamblu asupra istoriei bisericii ortodoxe din Bistriţa şi o cronologie documentară a acesteia, tratând în capitole distincte personalitatea protopopului Grigore Pletosu, cimitirul eroilor din Bistriţa, construcţia Bisericii Ortodoxe din Bistriţa – din care nu lipsesc episoade descrise în Litigiul cu Casa Generală de Economii din Sibiu, Sechestrul pus pe averile consilierilor protopopiatului Bistriţa sau Martirajul creştinilor bârgăuani.

Volumul tratează, deopotrivă Biserica Ortodoxă din Bistriţa după 1945, reorganizarea bisericii după 1989 sau detalii despre canonizarea Sfântului Pahomie de la Gledin şi a Sfinţilor Martiri Năsăudeni.

Autorii volumului sunt dr. Mircea Gelu Buta – medic primar în specialitatea Pediatrie şi manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, profesor de Bioetică creştină la Facultatea de Teologie Ortodoxă în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca – şi Adrian Onofreiu – arhivist la Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, doctor în istorie la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca.

DE CITIT: „numărul 22 pe o stradă”... O stradă din Bistriţa străveche

A fost verişorul doctorului Barna din Bistriţa - administrator al domeniului Peleş şi Pelişor, colonel în armata română şi profesor de sport, pasionat de automobile şi avioane, a plecat din ţară cu coroana României într-un cufăr şi a predat-o Principesei Ileana în Elveţia. Companion de zbor al lui Anton de Hohenzollern, a emigrat în Chile.