A fost verişorul doctorului Barna din Bistriţa - administrator al domeniului Peleş şi Pelişor, colonel în armata română şi profesor de sport, pasionat de automobile şi avioane, a plecat din ţară cu coroana României într-un cufăr şi a predat-o Principesei Ileana în Elveţia. Companion de zbor al lui Anton de Hohenzollern, a emigrat în Chile.
A fost administratorul domeniului Peleş şi Pelişor, colonel în armata română, profesor de sport, a plecat din ţară cu coroana României într-un cufăr şi a predat-o Principesei Ileana în Elveţia. Om de încredere al Principesei Ileana, companion de zbor al lui Anton de Hochenzollern, a plecat în Argentina, apoi în Chile. Pasionat de automobile, avioane şi loial familiei regale până la capăt. Are doi fii – verii Ionică şi Mişu – respectiv Juan şi Miguel din Chile. L-am cunoscut în 1995, când avea 85 de ani, chemată fiind de el în Chile.
Fragmentul de mai sus îl evocă pe Ioan Ciorbă Partene, verişorul doctorului Barna din Bistriţa, şi face parte dintr-o răscolitoare carte – intitulată „numărul 22 pe o stradă”, cea mai recentă apariţie a poetei Adriana Barna din Bistriţa – primul scriitor după anii '90 (ulterior urmat de tinerii scriitori ai generaţiei 2000) care a fost distins cu premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România.
Este un volum de mici dimensiuni, subintitulat „prozeme autobiografice” şi publicat recent de Editura Charmides în Colecţia Infinitezimal, volum în care sunt evocate câteva dintre personalităţile extraordinare ale Bistriţei anilor de după cel de-al Doilea Război Mondial – volum în care părinţii, bunicii, unchii şi verişorii Adrianei Barna prind contur într-un tulburător tablou de familie destrămat şi sfâşiat, parcă, odată cu apariţia comunismului.
„Bunicul Ioan Barna din Maieru, învăţător şi culegător de folclor, a lăsat şcoala din sat cu maşină de scris cumpărată din banii lui. Pe târnaţul casei lor era o masă de lemn masiv unde Liviu Rebreanu îşi bea cafeaua din ceşcuţa lui preferată ţinută în kredentzul din casa din mijloc. Pe acel târnaţ se concepea «Musa Someşeană», ziarul satului...”, – scrie Adriana Barna în introducerea cărţii presărate cu impresionante fotografii vechi din albumul familiei.
Răzbate, dintre paginile volumului, o sfâşietoare nostalgie, dar şi un fel de seninătate dezarmată în faţa unei realităţi sociale în care aristocraţia interbelică nu îşi mai găseşte locul.
Excelent scrisă, de o sinceritate dureroasă pe alocuri, cartea se citeşte pe nerăsuflate şi poate fi găsită la Sinagogă sau la Librăriile Aletheia din Bistriţa, urmând să fie lansată, în câteva zile, la Librăria Cărtureşti din Bucureşti.