Maximinian Menut a reusit sa-mi smulga promisiunea ca voi participa la o lansare de carte. Nu stiu cum a reusit, dar m-a convins si ieri, la ora 19.00, am fost prezenta la Clubul Artelor din curtea Centrului Cultural Municipal Bistrita. Si nu mi-a parut rau. Nu o sa va vina sa credeti, dar, in jurul orei 19.00, mi-am facut cu greu loc pe culoarele institutiei. Un val de oameni, tineri si mai in varsta, se grabeau sa fie punctuali la intalnirea cu scriitoarea Dora Alina Romanescu, bistriteanca la origini, din Rebra, stabilita de 35 de ani la Mangalia. Cand am intrat in zona numita “Clubul Artelor”, nu-mi venea sa cred. Toate scaunele, cateva zeci la numar, erau ocupate, iar lumea inca venea, valuri, valuri pe usa. Incredibil. Atatia oameni din Bistrita au tinut sa ia parte la o lansare de carte.

Nu am mai fost la un astfel de eveniment de cel putin 6 ani, de pe vremea cand eram la Mesagerul. Am mai fost la lansari de carte, dar nu am prea vazut atat de multi oameni la un astfel de eveniment. M-au impresionat. Recunosc, traiesc intr-o lume paralela cu acesti oameni, intr-una in care temele zilei sunt criza, banii, pensiile reduse, nesimtirea politicienilor. A fost o incantare sa vad ca acestea nu sunt preocuparile tuturor, asa cum eram tentata sa cred. Mai sunt unii care se hranesc si traiesc chiar frumos si armonios si cu hrana pentru suflet. Erau asa de fericiti, de simpli, de umani, de plini de suflet si de sensibilitate, ca mi-au inseninat sufletul si mie.

Suspectez ca succesul evenimentului s-a datorat si lui Menut Maximinian, jurnalistul de la Rasunetul, care nu stiu cum face, dar aud ca reuseste sa adune foarte multi oameni la fiecare eveniment de acest gen pe care il organizeaza. De altfel, i-am si soptit cand am intrat: Cum ai facut de ai adunat atata lume la un loc la o lansare de carte?! Nu stiu! Eu doar i-am anuntat!– mi-a raspuns. Bravo, Menut! Daca reusesti sa pastrezi legatura cu atatia oameni speciali, inseamna ca si tu esti unul la fel de special!

A fost o bucurie pentru mine sa stau de vorba minute in sir si sa-i redescopar pe Elena M. Campan, Dorel Cosma, Victor Stir, domnul Muresan (de la Loto), sa o aud pe Cornelia Ardelean Archiudean cantand o doina duioasa, cum numai ea stie.  

Ma bucur ca in tara asta mai sunt oameni, si inca multi, care cauta hrana pentru suflet. Cred ca ei sunt cei care vor supravieti acestor vremuri...

Asadar, pana nu e prea tarziu, cautati-va hrana pentru suflet. Nu stiu unde o veti gasi fiecare, dar stiu ca va va ajuta sa treceti senini peste vremurile care urmeaza...

P.S.:

Scriitoarea Dora Alina Romanescu ( cunoscuta rebrenilor sub numele de Saveta Bachis), la a carei prezentare de carte am participat, este membra a Uniunii Scriitorilor si a prezentat bistritenilor de acasa cele sase volume pe care le-a editat din 2002 incoace: „Dealul Comorii”, „Distante”, „Elmira Mahmudi - o lacrima pentru eternitate”, „Gara Central?”, „Blestem” si „Marturii de iubire”, trei dintre ele reeditate zilele acestea. Nu am apucat sa citesc decat foarte putin din ceea ce a scris distinsa doamna, dar pot sa va spun ca va recomanda sa-i cititi cartile jurnalistul Maximinian Menut, Dorel Cosma (directorul Centrului Cultural Municipal) si prof. Elena M. Campan, presedinta Societatii Conexiuni, care au descris la superlativ opera scriitoarei si au fost incantati de revenirea ei acasa, chiar si pentru cateva zile.