Trei colegi, trei prieteni printre care şi un tânăr regizor şi fotograf din Bistriţa – adică Vlad Petri – şi-au pus tulburătoarea întrebare – oare ce mama dracului s-o fi întâmplat cu cetăţenii din Moldova, Transnistria, Ucraina, Kazahstan, Kîrgîztan, Tajikistan, Uzbekistan, Georgia, Armenia, Nagorno sau Karabakh...? Cum or fi primit şi cum s-or fi adaptat cetăţenii republicilor ex-sovietice la ”tranziţia” post-URSS…? Ce a însemnat căderea Uniunii Sovietice pentru viaţa omului obişnuit? Cu ce aşteptări, frici şi speranţe au întâmpinat oamenii schimbarea de regim?

Şi s-au pornit la drum cu autostopul. Şi din maşină în maşină, au intrat în vorbă cu şoferii – i-au tras de limbă – au filmat dintr-un colţ şi au stors de la cei mai neînsemnaţi oameni, oamenii de pe stradă, oamenii obişnuiţi – adevărate bijuterii de poveşti:

Că îşi iubesc preşedintele, că la ce le-ar folosi altul nou dacă ăsta de-acum îşi face treaba

Că poponarul de Yazov

Că au existat unii jurnalişti pe ici pe colo care au încercat să afle adevăruri ascunse – dar s-au sinucis deodată, inexplicabil, cu un glonţ în cap şi două în inimă

Că au luptat din 91 până în 94 pentru armenii ucişi în Baku

Că au fost nevoiţi să-şi părăsească inclusiv maşina (o Lada nou-nouţă!), inclusiv casa

Că n-au plecat decât cu un pistol, patru grenade şi încă o puşcă

Că din 7 milioane doar 7 au fost eroi

Că nimeni nu credea că în Tajikistan va fi bine – toţi îşi imaginau acolo un fel de Afganistan...

Că peste tot sunt numai chinezi – care nu angajează decât fete tinere, nu femei, ca să pună la punct un plan diabolic...!

Asemenea detalii şi multe altele au putut fi observate – de o privire atentă şi răbdătoare – astă seară, la Sinagogă, în filmul regizat de Vlad Petri şi Serghei Chiviriga, proiectat în cadrul festivalului internaţional de film mu:vi.

Din fericire, însă – bistriţenii ştiu deja toate astea...! Bistriţenii sunt atât de deştepţi încât pur şi simplu nu mai au ce naiba să înveţe... Şi nici de la cine să înveţe... Bistriţenii nu concep că unii încă mai îndrăznesc să facă autostopul până departe, în lumi necunoscute.

Bistriţenii socotesc că cele mai importante şi mai dureroase – dacă nu cumva singurele probleme adevărate – sunt problemele lor...

Prin urmare bistriţenilor nu li se pare interesant sau util să vadă un documentar realizat chiar de un bistriţean – Vlad Petri – în vârstă de 34 de ani, absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (2005), masterand la Universitatea Freie din Berlin în Antropologie Vizulă (începând din 2012), realizator al mai multor filme de scurt metraj şi al documentarului “Revelion 2008″ (lungmetraj, realizat împreună cu Mădălina Roşca).

Un tânăr regizor bistriţean care trăieşte şi lucreză în Bucureşti. Şi bine face! Aici nu prea are ce căuta...

(Tristeţe mare... Doar 10 – 15 persoane au venit astă seară la mu:vi... Probabil pentru că e luni şi nici iarba nu creşte...)