A sosit şi ziua de Ignat, 20 decembrie, singura zi în care românii obişnuiau să taie porcul de Crăciun şi să-l sărbătorească pe sfântul Ignaţie Teoforul, cel despre se crede că a fost pruncul luat în braţe de Hristos şi dat exemplu de smerenie ucenicilor săi. Din nefericire, am cam uitat de sfânt şi am rămas doar cu tăierea porcului...
Creştin ortodocşii îl sărăbtoresc azi pe Sfântul Ignaţie Teoforul, al treilea episcop de Antiohia, după Sfântul Apostol Petru şi Evodiu, conform marturiilor lui Eusebiu, Origen şi Ieronim. Pentru că nu s-a lepădat de credinţa în Hristos, a fost aruncat în arenă şi sfâşiat de lei, în jurul anului 110, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). O parte din moaştele sale se află în Catedrala episcopală din Galaţi, la Schitul Darvari din Capitală şi la Mănăstirea Tismana.
Numele "Teoforul" vine de la mărturia sa din epistole, unde scrie că "Îl poartă pe Hristos în inimă". Din nefericire, ceea ce se reţine din această zi este doar tăierea porcilor şi superstiţiile legate de acest sacrificiu care în trecut respecta un adevărat ritual al înjunghierii porcului făcut nu pentru îndestularea familiei cu hrană. El amintea de jertfele aduse în antichitate zeităţilor care se năşsteau şi mureau în perioadele de înnoire a timpului calendaristic.
În ziua de Ignat, românii obişnuiau ca fiecărui membru al familiei să i se facă o cruce cu sângele porcului, mai scrie Adrian Cocoşilă pe www.crestinortodox.ro.
În unele zone ale ţării se crede că orice copil care face pişu în pat se poate vindeca de această “slăbiciune” mâncând o bucăţică din coada porcului tăiat de Ignat. Bătrânii satelor româneşti sunt convinşi, de asemenea, că untura obţinută din tăierea unui porc negru este foarte bună pentru sănătatea oilor.
O bucată din untura de porc negru era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfinţită şi pentru a se unge cu ea, mai târziu, toţi cei care aveau dureri de picioare sau cei care sufereau de junghiuri.
Sângele porcului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.
Pentru copiii care erau deochiaţi, gospodinele aveau un alt remediu: îi afumau cu părul porcului sacrificat de Ignat.
Gospodarii mai credeau că pot cunoaşte dacă în viitor nevestele lor vor naşte fete sau băieţi, după cum se arată o bucată de carne aşezată în osânză.
Dacă în inima porcului se găseşte mult sânge închegat este semn clar că stăpânul porcului va avea noroc de mulţi bani.
Splina porcului este şi ea cea care dezvăluie durata şi felul iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subţire, arată că va fi iarnă săracă în omăt, iar anul nou nu va fi deloc îmbelşugat.
Se mai spune că în ziua de Ignat nu ai voie să lucrezi, ci doar să sacrifici porcul. Altfel, cel care nu respectă acest obicei, va cădea bolnav la pat. În popor se mai spune că cine nu are porc de tăiat, trebuie să sacrifice măcar o găină...