Pe mama Virginiei Linul, care are același nume, o găsim trebăluind cât e ziua de lungă. Sunt zile în care preț de 10-11 ore nu lasă din mână acul subțire și mărgelele mici de doar 2-3 milimetri. La 78 de ani mâinile îi lucrează fără încetare, iar la ochelari încă nu a apelat.

Meșteșugul cusutului cu mărgele îl practică din tinerețe, împodobind zeci de mii de cordoane, curele și costume populare cu aceste bobițe colorate. De mai bine de 7 ani, mărgelele nu se regăsesc doar pe piesele din costumul popular, ci și pe icoane.
Mama Gina este singura din țară care face icoane cu mărgele. A început în urmă cu 7 ani, când a rămas văduvă.

„Am făcut o viața întreagă costume populare, am fost în multe părți, am văzut icoane frumoase și m-am gândit să fac ceva deosebit. Cu mărgele nu am mai văzut icoane. Mi-a plăcut și mie cum a ieșit prima, a fost admirată de toată lumea, așa că am continuat”, explică creatoarea.

Fiica sa, care pe lângă faptul că îi poartă numele îi duce mai departe și meșteșugul, spune că aceasta a fost și o terapie care a ajutat-o pe mama sa să treacă peste pierderea soțului.

Realizarea unei icoane se întinde pe mai bine de o lună

Într-o icoană intră mii de astfel de mărgele colorate, iar realizarea sa se poate întinde și pe o lună de zile, în condițiile în care sunt zile în care mama Gina nu se ridică de la masa de lucru.

Deși pare greu de crezut, Virginia Linul spune că pentru ele cusutul cu mărgele este o relaxare, practic se odihnesc muncind.

„Pentru noi aceasta este o relaxare. Relaxarea asta e foarte bună, pentru că atunci când corpul este obosit te așezi frumos la masă și te relaxezi și creezi. Pe lângă faptul că te relaxezi ai și rezultatul muncii”, explică Virginia Linul.

Mama Gina folosește două tehnici pentru icoanele cu mărgele: număratul firelor, la pânzele care îi permit asta, iar la care nu, se folosește de schițe. Acestea sunt făcute nu cu creta, ci cu un amestec din apă și făină. Sunt desenate cu o pană subțire.
Avantajul acestei tehnici este că schița rămâne acolo până la finalizarea icoanei și nu trebuie refăcută mereu. Tehnica este folosită de sute de ani și în realizarea schițelor modelelor de pe curele și cordoane.

Culorile folosite la realizarea icoanelor nu sunt nici ele alese întâmplător, având menirea de a se scoate în evidență unele pe altele. De obicei, mama Gina spune că „sfinții ne arată ce fond să folosim, ce vine în jurul lor”.

Icoanele mamei Gina au ajuns în biserici din Ierusalim sau Grecia

Marea plăcere a mamei Gina a fost să ofere lăcașurilor sfinte icoane realizate de ea. Așa se face că icoane made in Salva au ajuns și la o biserică românească din Ierusalim, dar și la o mănăstire din Grecia.

„Putea să cumpere orice icoană și să o doneze mănăstirilor și bisericilor, dar pentru mama mea a fost foarte important să dăruiască ceva făcut de mâna ei. E mândria ei că icoana e făcută de dânsa. E imprimată meseria ei în icoane”, explică Virginia Linul.