Nu i s-au dedicat cărți biografice stufoase și nu a fost subiectul unor documentare, însă Ileana Antonu a fost una dintre cele mai remarcabile femei din Bistrița-Năsăud. Aceasta și-a impresionat publicul cu picturile sale, dar și cu vocea sa de privighetoare. Artista a impresionat-o și până și pe Regina Maria cu frumusețea sa.
Ileana Antonu s-a născut în 1890 în Mărișelu, unde însă nu poposește mult, pentru că se căsătorește la nici 15 ani cu Emil Chiffa, un funcționar de la Banca „Coroana” din Bistrița, care însă era pasionat de muzică, poezie și gazetărie.
Deși provenea din mediul rural, Ileana a avut ocazia să-și șlefuiască pasiunile încă de mică, luând lecții de pictură de la Iosef Humplik, un pictor și sculptor vienez, care locuia în Bistrița.
Pe la 30 de ani, Ileana se mută cu Emil Chiffa în Cluj-Napoca, unde continuă să studieze pictura. Tot acolo, Ileana își descoperă și talentul muzical, pe care începe să îl șlefuiască alături de diverși profesori.
Deși a început să studieze muzica abia la 30 de ani, Ileana avea un repertoriu extrem de variat, jonglând cu muzica tradițională românească și cu cea cultă sau „universală”. În același timp Ileana făcea minuni și cu pensula, prima expoziție de pictură a bistrițencei având loc în anul 1924 la Castelul Banffy din Cluj.
Frumusețea bistrițencei a impresionat-o pe Regina Maria
Talentele bistrițencei erau completate de o frumusețe orbitoare, care a ajuns și la urechile Reginei Maria a României. Aceasta auzise pe la începutul anilor `20 că o artistă din Bistrița-Năsăud îi seamănă foarte tare.
Curiozitatea a determinat-o pe Regina Maria să o invite pe Ileana la palat, pentru a se convinge de frumusețea sa. Ileana a acceptat să o viziteze pe Regina Maria, care atunci când a văzut-o a exclamat: „Ești frumoasă foc!”. Bistrițeanca a profitat de vizită și i-a cântat Reginei Maria, care a răsplătit-o cu două șiraguri de mărgele.
La finalul anilor `20, Ileana Antonu părăsește România pentru a sturia în Italia, Germania și Franța. Aceasta ajunge să studieze la Paris alături de Tadeusz Styke, unul dintre cei mai cunoscuți pictor francezi din acea perioadă. De asemenea, bistrițeanca lucrează pentru o perioadă la celebrul muzeu Luvru.
În străinătate s-a remarcat și cu vocea sa, jurnaliștii revistei franceze „Revu du Vrai et du Beau” din 1930 notau despre Ileana: „Cântăreața aplaudată în mai multe orașe din Europa, pictorița de mare talent, cu un temperament vibrant, Elena Chiffa este una dintre cele mai remarcabile personalități ale vremii noastre. Nu voi uita niciodată timbrul de soprană atât de clar și corect, această voce de cristal, care, fără a slăbi, se joacă cu dificultățile cu o siguranță de interpretare și ușurință puțin comună. A auzi pe Elena Chiffa este o adevărată încântare”.
Plecarea din țară a însemnat și divorțul de primul soț Emil Chiffa. Aceasta se căsătorește la 41 de ani, după ce se întoarce în țară, cu colonelul Nicolae Antonu, comandat al Inspectoratului de Jandarmi transilvănean. Deși nu prea avea tangențe cu lumea artistică, Nicolae Antonu o sprijină pe Ileana în toate activitățile sale.
În 1952, familia Antonu s-a refugiat pe pământurile natale ale artistei, mai exact în localitatea Șanț. Ultimii ani de viață o prind pe Ileana Antonu, însă, în Sângeorz-Băi. După moarte, Ileana a donat toate tablourile și lucrările sale de artă Casei de Cultură din Sângeorz-Băi și altor instituții de cultură.
Sursa: Arhiva Someșană