Acum 100 de ani, Pietonalul Liviu Rebreanu era la fel de plin de viață ca și acum. Săsoaicele, unguroaicele și româncele își etalau ținutele pe strada care străbătea cea mai bogată zonă din oraș.

Doar că atunci pietonalul nu purta numele scriitorului Liviu Rebreanu, ci al unui italian foarte bogat: Corso.

„Mama îmi povestea că strada Corso s-a numit după un italian care a venit prin anii 1920-1921 și a făcut prima cofetărie cu prăjituri selecte, care cofetărie a preluat-o pe urmă unchiul meu Mayer, de origine sas”, dezvăluie Irina Arcălean în „Povestiri din Bistrița Veche”.

Strada Corso nu era doar un loc de promenadă pentru locuitorii Bistriței, ci și cea mai bogată zonă din oraș. Aici aveau case sașii bogați, directorii de bănci sau dentiștii.

De exemplu, actuala cofetărie Perla era casa lui Shankebank, un sas foarte bogat care avea o bancă.

Potrivit celor care au trăit în urmă cu un secol, nu doar strada principală din Bistrița și-ar fi primit numele după un italian.

Se spune că inclusiv Valea Bârgăului a primit numele după un conte italian. „Italienii au cumpărat satele de pe Bârgaie, care au fost numite după contele Borgo din Italia. Acesta ar fi cumpărat mai multe sate, cărora le-a dat numele lui și a înființat o fabrică de cherestea și gatere și le-a dat oamenilor de lucru. Iar bulgarii au cumpărat pământ în afara Bistriței și au făcut mai multe grădini roditoare care au fost părăsite apoi după al Doilea Război Mondial”, ne lămurește tot Irina Arcălean.