Din 2011, de la ”Istorii repovestite” exigența sa binecunoscută l-a determinat să tacă și să facă. Michel Vinay a pregătit în ”creuzetul” ușor arhaic - însă cât de senin! - de la Livezile 30 de unicate artistice – șocante, uimitoare, stranii, sfidând spațiul, timpul, volumele și noianul de idei preconcepute ce ne guvernează viața în virtutea inerției.

”Cabinetul” său de ”curiozități” este unul emblematic. Sparge tiparele și reașează orizontul de așteptare ca pe o ștachetă la săritura în înălțime, cel puțin cu o treaptă mai sus decât ne-am fi putut imagina că vom urca. Anunță deschiderea unui nou capitol în creația artistică unde opera, ca rezultat final, palpabil, este o simbioză firească a picturalului cu sculptura, cu ”instalația”, ”colajul”și ”montajul”/lemn-metal-sticlă-plastic-nisip-liant-carton-pânză ș.a./într-o viziune miraculoasă în 3D.

Vernisajul de luni seara, de la Sinagogă a avut, nu numai pentru mine – se putea citi surpriza și pe fețele celor câtorva zeci de participanți, pasionați ai artei – puterea revelației și a provocat multă satisfacție. Un tonus pozitiv pentru întreaga săptămână și nu numai. Canoanele au devenit cioburi. Și, după cum știm, cioburile aduc fericirea.

O clipă fecundă când încă nu știi dar simți cu toată ființa ta că ești martor ocular la declanșarea unui eveniment de cumpănă ce va schimba cu siguranță unghiul de perspectivă atât al creației cât și al percepției artistice. ”Mă simt foarte legat de tot ceea ce este obiect. Caut invizibilul. Secretul. De la o pictură la un ceas vechi, stricat, o creangă de copac, scoarța acestuia. O bucată de pânză sau un ciob de sticlă, o păpușă dezmembrată sau o bucată de tablă ruginită...”pește” în cârligul timpului. Sunt un creator al metamorfozelor”. Îmi povestea, cu multă acribie Michel Vinay.

A urmat firesc întrebarea: De ce ”cabinet de curiozități”? ”În primul rând fiindcă în accepțiunea mai veche a termenului mă gândesc la dulapul acela din lemn masiv, cu uși vitrate, ca ferestrele de altădată, unde exploratorii, sosiți din expediții, își depozitau mostrele, obiectele, fetișurile și simbolurile unor amintiri de neuitat, învăluite în mister. Tot așa și pentru mine, fiecare lucru înseamnă sau va însemna ceva. Un tablou – nu sunt neapărat pictor deoarece nu-mi place să fiu constrâns să lucrez într-un singur sistem – ipsos, nisip, carton, o pană de uliu rătăcită...Fiecare îmi comunică ceva. O istorie de taină.Toate împreună însă, se metamorfozează și dau viață unei noi povești, infinit mai complexă și mai palpitantă. Aceasta este în concepția mea adevărata OPERĂ DE ARTĂ”. A încheiat Michel Vinay.

Cum bine constata prietenul Robert Kovacs, prezent la vernisaj, artistul este fascinat de tridimensional. Aș adăuga că volumetria de nuanță pantagruelică nu face decât să hiperbolizeze stări, sentimente și idei. În fața lui Michel Marc Vinay convenționalul, locul comun al marasmului cotidian, pălește pur și simplu, devenind ridicol și chiar superfluu. Mărturie stau lucrări ca: ”Excrescență”, ”Ciclop”, ”Trecerea timpului – Roller man”, ”Nașterea”, ”Mirajul vieții și al morții”sau ”Opium”.

”Cabinetul de curiozități” este o expoziție de profundă maturitate artistică/ nimic nu e în plus sau introdus în grabă/, o realizare de excepție, suficient de marcantă pentru a dinamita vechiul orizont de așteptare, propunând un altul, infinit mai variat și deci mai atractiv. Ar fi nedrept să închei această succintă prezentare, fără a evidenția lecția pe care ne-o oferă Michel Vinay. ” 1% inspirație și 99% transpirație”/adică MUNCĂ/ - constata Johann Wolfgang Goethe.

Cred că artistul francez, strămutat de peste 13 ani pe meleaguri bistrițene, ilustrează pe deplin aserțiunea marelui poet german. Noi, românii excelăm prin povestire. Avem multe păreri, puncte de vedere, idei. Din nefericire la conjugarea efectivă a verbelor ”a face” și ”a munci”...nu stăm prea bine. Ce să mai vorbim de calitate ! De lamentat ne lamentăm ca nimeni altcineva în Europa. La denigrare, negare și autopersiflare suntem campioni. Michel Marc Vinay tace, creează și face artă MUNCIND. Se vede și se re/cunoaște valoarea operelor sale.

Dați-mi voie așadar ca pentru toate acestea să-i spun simplu: MERCI MICHEL !

P.S. Nu ratați expoziția deschisă la Sinagogă – Galeria LINA.