Eugen Iedean a cărui viață a fost marcată de trei pasiuni – cartea, femeile și pescuitul, din care i-au rămas acum doar două: cartea și pescuitul – și-a lansat astă-seară, la Sinagoga din Bistrița, cartea de debut care cuprinde 52 de poezii – recuperate, rescrise sau recompuse după cele 120 de poezii în mod fatal și meschin pierdute – acum 30 de ani – pe drum spre editura care ar fi trebuit să le publice...

Într-o atmosferă încărcată de emoție și nostalgie, despre volumul intitulat Cimitirul Florilor au vorbit directorul editurii Karuna – Tiberiu Ieremia, Menuț Maximinian, redactorul șef al cotidianului Răsunetul – dar și „părintele cosmopoeziei declarat la nivel internațional și mondial și totodată noul cetățean de onoare al Bistriței” (după cum l-a numit Tiberiu Ieremia) Alexandru Cristian Miloș – care a recunoscut deschis că el s-ar fi bucurat dacă își pierdea poeziile.

„Pentru că toată viața am încercat, scriind, să scap de nemurire – căci fiind nemuritor, gândiți-vă câte facturi aș fi avut de plătit...! Nu e cazul să fim constipați la nivelul ideilor și nici să fim festiviști...! Fiecare om este ceea ce trebuie să fie, ceea ce este sau ce poate să fie, iar Eugen Iedean este Eugen Iedean. Se pare că noi, oamenii suntem un fel de dumnezei amnezici și din când în când noi – adică Menuț Maximinian, Tiberiu, eu sau Eugen Iedean – încercăm să ne trezim... Dacă tot suntem în preajma unei sărbători precum Sfânta Maria – să nu uităm că Iisus spunea „Purtați-vă ca niște fii de Dumnezei ce sunteți!” De aceea scrie și Eugen Iedean – pentru că încearcă cu disperare să se trezească din beția luciferică în care ne aflăm cu toții...” a mai spus Alexandru Cristian Miloș, adăugând, cu un oarecare regret, că foarte puțini oameni își mai doresc, în ziua de azi, nemurirea, iar printre cei puțini se află și poeții pentru că, nu-i așa, la început a fost cuvântul, iar Cuvântul a fost la Dumnezeu.

„Și cine mai lucrează astăzi cu cuvântul? Scriitorii și poeții – adică locotenenții lui Dumnezeu... Iar cuvântul este purtător de energie cosmică, de forță și memorie... Mă bucur că Eugen Iedean a revenit printre nemuritori! Îl felicit pentru acest volum și îi doresc să continue în continuare... În „Cimitirul florilor” asistăm la un spectacol – chiar dacă ușor funebru, dar în care există și o înviere...” a remarcat Cristian Miloș.

Menuț Maximinian a subliniat și el că volumul are o copertă deosebit de interesantă – cu un arbore al vieții care își trage rădăcinile atât din cer cât și din pământ, atât din poezii cât și din sufletul poetului. „Această carte este cu siguranț un semn bun. Poate că acesta a fost destinul acelor poezii, să se piardă, poate că într-o zi le vom descoperi publicate sub un alt nume, așa cum a pățit și o altă colegă... Dar cu acest volum drumul este deschis iar după această carte vor urma și altele...!”

Apoi a venit rândul lui Eugen Iedean să spună câteva cuvinte iar poetul a recunoscut că are atâtea emoții încât poate să și vândă dintre ele... „Nu-mi vine să cred că m-a lăudat domnul Miloș! Asta înseamnă că poeziile din Cimitirul florilor valorează totuși ceva...!” a remarcat Eugen Iedean povestind publicului că în viața sa au existat trei pasiuni: cartea, femeile și pescuitul. Dintre ele, acum i-au rămas doar două: cartea și pescuitul.

„Ai nevoie de un anumit nivel de cultură ca să înțelegi o poezie simplă... Pentru poeziile complicate care se scriu în ziua de azi, însă, ai nevoie de câteva ceasuri bune ca să pricepi ceva... Mi-aș dori cel mai mult ca poetul romantic să fie declarat erou...” a mai spus Eugen Iedean care, în final, a recitat publicului prezent câteva dintre poeziile publicate în volum, evenimentul încheindu-se magistral cu un recital folcloric.