S-ar putea crede ca urmeaza niste dezvaluiri incendiare in direct si in exlusivitate despre sacrificiile pe care trebuie sa le faci ca sa ajungi pe listele cu membrii de partid ai PP DD. Nicidecum! Dan Diaconescu are bratele (sau listele) deschise pentru fiecare oaie ratacita si o ia in partidul lui.

Politica poate fi facuta in toate modurile si locurile, asta-i limpede: de la gradinitele in care se dau iaurturi copiilor pana la celebrele galeti electorale.

Dar ce s-a intamplat ieri la Centrul Cultural Municipal mi s-a parut degradant. Am asistat la baia de multime pe care liderul PP DD-istilor a facut-o la Bistrita si inca nu am reusit sa imi revin... si nu pentru ca starul OTV-ului nu era in cea mai buna conditie fizica dupa maratonul de dimineata prin mai multe localitati pentru a transmite “binecuvantarea” lui politica.

Cei care au lasat oalele pe foc si copiii la vecini pentru a-si vedea idolul politic au fost surprinzator de multi ieri la Centrul Cultural Municipal. Dar nu asta mi-a dat de gandit, ci stofa celor prezenti. La un moment dat am avut impresia ca sunt la un concert in care artistul - Dan Diaconescu de aceasta data - antreneaza publicul pentru a pune in scena urmatorul act, mai ales ca vorbim despre un tip carismatic care stie sa isi argumenteze intentiile politice. Formula lui in care socoteste matematic pe ce loc ar trebui sa fie Romania in lume daca se iau in calcul resursele maxime ale tarii a fost deja asimilata in randul privitorilor la zero tv, pardon OTV.

Si totusi, de ce trebuie sa ai genunchi de fier? Pentru ca de atatea ori s-au ridicat si s-au asezat pe scaune cei prezenti ieri la intalnire, incat era sa fac torticolis urmarind-i pe bistriteni cum se inflacareaza la vorbele jurnalistului-detectiv care antrenat o tara inteaga in cautarea Elodiei si cum aura lui Dan Diaconescu a electrizat intreaga sala.

Cand sus, cand pe scaune. Asa erau ieri persoanele care ii ascultau pe cei care s-au perindat pe la microfon si au incercat sa puna degetul pe rana economica a bistritenilor. Momentul glorios al zilei a fost cand presedintele OTV-ului a venit cu sarea pentru rana si s-a intetinut cu sustinatorii sai, cerandu-le sa ii arate cum ar reactiona daca in locul sau ar fi diversi lideri politici aflati la putere, iar acestia s-au conformat instant huiduind, asemeni unor robotei.

Fiecare pauza dintre declaratiile si promisiunile politice a fost umpluta de imnul partidului, cu iz puternic de manea. Daca nu au stiut melodia, cei prezenti au putut-o invata repede, avand in vedere de cate ori a putut fi auzita. Si chiar daca nu au invatat-o, bistritenii au batut din palme (mai degraba) bezmetic pe ritmurile partidului, ca la intalnirile pentru anonimi, in care noul venit este aplaudat ca sa prinda curaj.

Sa fie oare bistritenii atat de satui de mai-marii politicii din zilele noastre si se agata cu disperare de orice lucru care le-ar putea oferi o gura de oxigen (chiar daca sunt constienti ca nu o sa ajunga la mal) sau pur si simplu sunt li s-ar atrofiat circumvolutiunile de pe creier de la atata uitat la televizor si actioneaza in virtutea instinctului? Cine stie, poate am ajuns ceasul de pe urma…

Cert este ca show-ul a fost complet. A debutat cu o rugaciune, lucru de apreciat, insa sa te rogi la intalnirile cu simpatizantii tai politici lasa loc de discutii. Din pacate nu ma uit la OTV, oare fiecare emisiune semnata DD incepe cu o rugaciune? Pe marginea intonarii imnului national la eveniment nu o sa fac nicio remarca, se justifica oarecum la o inalnire de acest calibru.

Insa nu pot trece cu vederea paradisul romanesc de care o sa avem parte daca la alegeri il stampilam pe prezentatorul OTV. Asemenea promisiuni bombastice am mai auzit o singura data, in precedenta campanie electorala, cand un candidat promitea locuitorilor unui sat ca va “metropoliza” localitatea cu un imprumut fara dobanda din banca liderului de partid din care face parte.

Cu toate ca sustinatorii PP DD au plecat acasa ca dupa terapie, incarcati pozitiv si entuziasmati ca sunt la un vot distanta de tara mierii si a laptelui, eu nu pot scapa de golul imens din stomac. Cei 600 de oameni nu au fost adusi cu forta, ci au venit de buna voie si tot de buna voie se vor duce si la vot. Ingrijorator.

Cum poate entuziasmul sa ia proportii cosmice de la niste vorbe, la niste oameni in toata firea? Chiar va reusi Dan Diaconescu sa aduca paradisul in cei 238.391 kilometri patrati ai tarii sau se va intoarce in studio incercand sa dea de Elodia si sa ne fiarba adrenalina cu dezvaluiri incendiare? Incep sa il inteleg pe Marin Preda de ce spunea ca anumiti oameni nu ar trebui sa aiba drept la vot pentru ca din cauza lor sufera tara…