Sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Potrivit tradiţiei bisericeşti, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă.
Aceeaşi Tradiţie spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a reuşit să ajungă la înmormântare, sosind trei zile mai târziu.
A cerut să se deschida mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile, dar intrând în mormânt, a descoperit că este gol.
Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului.
Biserica Ortodoxă susţine că Fecioara Maria a fost iertată de păcatul strămoşesc cu care se nasc toţi ceilalţi în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos. Biserica Romano Catolică vorbeşte de Imaculata Concepţie, o dogmă adoptată de catolicism în anul 1854, prin care se afirmă că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc.
Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învăţătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învăţături de acest gen, Sfinţii Părinţi au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.
Dincolo de diferitele interpretări ale acestor detalii, însă, rămâne certitudinea că, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, şi nici n-a rămas în mormânt: Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi proslăvit, a fost mutată, cu trup cu tot la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri.
Dar, spre deosebire de Mântuitorul nostru, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, cum s-a întâmplat în cazul lui Isus Hristos. Şi acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în rugăciunea ei, căci ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui fiu al ei.
Sursa: crestinortodox.ro.