În plus, câștigătorul marelui premiu va fi, pentru o zi, Oaspete Răsfățat precum un Conte în Ținutul Contelui Dracula și va putea aduce cu el încă trei prieteni care să-l admire și să se distreze cot la cot cu invitații speciali ai Festivalului! Nici câștigătorii locurilor II și III nu vor pleca acasă dezamăgiți sau cu traista goală!

Vlad Pop, Mirela Linul, Carmen Briciu, Iulia Danciu, Simona Urs, Liviu Ioan Mureșan, Emil Ioan Teodorescu, Alexia Ionuța Botu, Mădălina Toma, Cătălin Encean, Paul Roșca, Dina Simion și Nicolae Mihalciuc sunt cei care și-au pus talentul, creativitatea și curajul la bătaie pentru a scrie cea mai tare poveste cu sau despre Dracula!

Bistrițeanul.ro și Asociația Turist în Bistrița-Năsăud încearcă, și prin intermediul acestui concurs, să revitalizeze în județul nostru mitul contelui însetat de sânge, să-l reinventeze sau, de ce nu, să-i dea o nouă înfățișare – mai accesibilă zilelor noastre, să coloreze și să ofere un plus de savoare literară în Festivalul Usturoiului din Ținutul Contelui Dracula!

Premiul de 500 de lei va fi oferit de Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița care își dorește astfel să încurajeze creativitatea și să contribuie la descoperirea unor noi talente literare!  

Astăzi vă oferim spre lectură povestirea lui Vlad Pop – Blestemul Vampirului:

Anul 1902. Londra este acoperită de o linişte stranie. În capătul străzii Newman, într-o clădire cu două etaje din cărămidă roşiatică, locuieşte cercetătorul britanic Richard Harrison. Acum studiază nişte manuscrise vechi despre celebrul vampir din romanul lui Bram Stoker, „Dracula”. Aceste manuscrise sunt descrieri din vremea lui Vlad Dracul, care pretind că în Transilvania trăieşte un vampir care are puteri supranaturale. Pe un manuscris scria aşa: „În aceste ţinuturi, într-un castel întunecat, trăieşte în voie - un drac împieliţat. În liliac se transformă, în casele noastre intră şi ne omoară unul după altul. O sete de sânge de neoprit are şi dobândeşte puteri supranaturale. El nemuritor este, o armată întreagă nu-l poate opri”. Acestea sunt câteva rânduri dintr-un manuscris.

- Bună seara, domnule Harrison, spuse domnul Vaughn majordomul dânsului. V-am adus ceaiul!

- Lasă-l pe birou Harry, spuse el.

Domnul Vaughn plecă, iar domnul Harrison rămase concentrat:

- Dacă spun că e nemuritor, poate că mai trăieşte şi acum. Cu o mişcare neîndemânatică, Richard varsă ceaşca de ceai peste o hartă medievală a Transilvaniei.

- Vai, va trebui să şterg!

Cu batista de mătase şterge uşor hârtia şi pe ea apar nişte inscripţii ciudate. În mijlocul pădurii din Pasul Tihuţa apare un X peste o poiană şi un text: „În acest loc îşi duce veacul Dracula, vampirul nemuritor”.

- Harry, mâine mergem în excursie.

- Bine, domnule, merg să fac bagajele.

Este ora 7 dimineaţa. În gara Paddington, la peronul întâi, Richard şi Henry aşteaptă trenul.

- Îmbarcarea! strigă controlorul.

Ei vor merge cu trenul până la Bucureşti, de unde vor lua un altul până la Bistriţa. După o călătorie lungă de trei zile şi două nopţi ajung la Bistriţa un superb oraş medieval german. De aici iau o trăsură până la Pasul Tihuţa. Când cercetătorul vede împrejurimile Bistriţei, spune:

- Acesta este un loc excelent pentru un vampir misterios.

După un drum lung de trei ore, ajung. Pădurile transilvănene de conifere au un aer misterios şi spectaculos.

- Harry, trebuie să găsim un anumit domn care îl studiază pe Dracula şi ne poate spune unde îl putem găsi.

În satul Piatra Fântânele la o casă albă cu acoperiş de şindrilă şi geamuri fumurii, trăieşte domnul Hans, un sas pasionat de Dracula. Din fericire acesta vorbeşte şi limba engleză. El este un ins înalt şi uscăţiv cu părul cărunt. Îi întâmpină încântat:

- Bună ziua, domnilor. Vă aşteptam. Poftiţi înăuntru. Vreau să vă arăt ceva.

În casă era un birou de lemn masiv plin de hârtii şi acte , pe perete era o hartă mare a Transilvaniei şi cam atât.

- Domnule Hans, îmi puteţi spune o slăbiciune a vampirilor?

Domnul se face palid şi parcă se panichează. Nu cred că i-a plăcut întrebarea.

- Domnule Harrison, ştiţi bineînţeles că vampirii sunt nemuritori şi nu au slăbiciuni. Bine să trecem la subiect. În seara asta puteţi înnopta la mine şi mâine povestim despre Dracula. Sunteţi de acord, domnule?

- Da, da, spuse Richard. Aţi văzut cât de târziu este? Eu şi Harry suntem obosiţi după călătorie. Noapte bună domnule Hans.

- Noapte bună, domnule. Aceasta este odaia dumneavoastră.

Cei doi adorm repede. După câteva ore de somn se aude ceva.

- Harry, Harry. Auzi şi tu?

- Da, domnule.

- Hai să vedem ce este. Cine e?!

Nu se aude nimic.  

- Am spus, cine e?

Din nou nimic. Richard îşi scoate pumnalul din valiză şi se ridică încet. Harry îl urmăreşte cu o tigaie în mână.

- Harry , cred că e un vampir.

Într-un colţ al camerei se vede o pelerină neagră. Este oare un vampir? Acesta îşi trage repede pelerina şi îl atacă pe Richard. Acesta îi înfige pumnalul în mâna dreaptă. Persoana fuge şi scoate un urlet de durere.

- Nu cred că ne vom mai întâlni cu el, Harry.

- Aşa este, domnule.

Cei doi adorm la loc. Se crapă de ziuă. Richard se ridică din pat şi când să deschidă uşa, se ridică şi Harry.

- Hai să vedem dacă s-a trezit şi Hans, să-i povestim incidentul de azi-noapte.

În odaia principală, Hans îi aştepta:

- Cum aţi dormit domnilor? întreabă el.

- Bine, dar am avut un incident neplăcut. La miezul nopţii cineva sau ceva m-a atacat. Nu ştiu ce era.

- Vai , domnule! Sunteţi bine?

- Da am avut noroc. I-am împlântat pumnalul în mână şi a fugit. Domnule Hans, de ce aveţi mâna dreaptă bandajată?

- Nimic grav. M-am ars, când am făcut cafeaua azi-dimineaţă.

- Astăzi vrem să ne plimbăm prin zonă. Am auzit că pe aici trăieşte un vânător de fantome care se pricepe şi la vampiri. Sigur ştie vreo slăbiciune de-a lor.

- Bine domnule, spuse Hans şi parcă se sperie.

- Acel vânător de fantome trăieşte într-o cabană, în pădurea de lângă sat, spuse Richard.

Cei doi merseră pe un drum pietruit, pe o cărare prin pădurea întunecată şi ajunseră. Într-o poiană se afla o cabană care părea părăsită. Richard bate la uşă, uşa se deschide şi intră. Îi întâmpină un domn îmbrăcat cu nişte pantaloni negri, o haină maro de piele şi cu o pălărie neagră.

- Cu ce vă pot ajuta? spuse el.

- Vrem să aflăm câte ceva despre Dracula.

- Dracula este un vampir nemilos, cu o sete de sânge de neoprit. Slăbiciunile lui sunt usturoiul, apa sfinţită şi există şi un descântec care poate să-l omoare, să-l transforme în ţărână.

- Domnule, cum vă numiţi? întrebă Richard.

- Ion. Ion Pop. Dar dumneavoastră?

- Richard Harisson, iar acesta este majordomul meu Harry Vaughn.

- Veniţi să vă spun descântecul: „Usturoi, lumină sfântă, apă sfinţită şi o şopârlă. Forţe puternice pe diavol în ţărână transformaţi”. Ca să aibă efect descântecul, trebuie să purtaţi la gât un şirag de usturoi, să vă spălaţi pe mâini cu apă sfinţită şi să aveţi un felinar pe care să desenaţi o cruce cu cenuşa unei şopârle arse.

Zis şi făcut. Cei doi şi-au pregătit totul. Până seara totul era pregătit. S-au culcat. Ca în seara trecută se aude un sunet ciudat. Cei doi se ridică. Şi-au pregătit tot de ce era nevoie. Aprind felinarul şi în colţul camereiera chiar Contele Dracula. Cu o pelerină neagră, cu faţa palidă şi cu colţii ascuţiţi. Harry sare şi îl trânteşte la pământ. Richard se pune în genunchi, îndreaptă felinarul înspre el şi începe a zice: „Usturoi, lumină sfântă, apă sfinţită şi o şopârlă. Forţe puternice pe diavol în ţărână transformaţi...!”

Dracula scoate un strigăt de durere şi spune cu ultima suflare:

- Vă urăsc! Vă veţi mai întâlni cu mine, dar în altă persoană...! şi scoase un sunet şi se transformă în ţărână.

- Harry, Contele semăna foarte bine cu...

- Cu Hans, domnule. Cred că a fost posedat de spiritul malefic al lui Dracula.

Aşa se încheie povestea noastră. Cu înfrângerea Contelui Dracula...

Sfârșit!