Pentru că astăzi, 1 Decembrie, este ziua tuturor românilor – redacţia Bistriţeanul.ro a decis să-i premieze pe cei mai creativi dintre cititori cu câteva produse tradiţionale extraordinare: Alina Isakovici (Iiana) a pus la bătaie o vestă marca Iiana, iar Virginia Linul a oferit o rochie LinIA Tradițională și o ie marca Virginia Linul.

Rafinament, eleganță și mult bun gust – astfel se caracterizează cele două creatoare de branduri care au reuşit să ofere atâta strălucire şi frumuseţe portului tradiţional românesc, reinventându-l şi transformându-l. 

Bistriţeanul.ro i-a provocat pe toţi cititorii la o dovadă de sinceritate, rugându-i să răspundă la întrebarea De ce vrei să trăiești în România?, dar şi să-şi manifeste aprecierea cu un Like pe paginile de Facebook Iiana și LinIA Tradițională.

Pe adresa redacţiei au sosit până la data limită stabilită prin regulament (29 noiembrie, ora 20:00) aproape 70 de răspunsuri – unul mai interesant şi mai emoţionant decât altul. Ne-au scris cititori din întreg judeţul Bistriţa-Năsăud, dar şi din îndepărtatul Galaţi sau Târgu Neamţ. Deşi am primit răspunsuri interesante şi pe pagina de Facebook Bistriteanul.ro, acestea nu au fost luate în calcul pentru că regulamentul a precizat că vor fi premiate doar cele trimise pe adresa de e-mail.

După ce am citit cu atenţie şi am cântărit îndelung ideile exprimate de cititorii noştri – am decis că merită mulţumiri pentru minunatele sentimente exprimate în răspunsurile lor – Steliana Cotoc Spînu, Camelia Sorecau, Dana Pop, Alina Moldovan, Florina Pop din Salva, Adina Popescu, Oana-Alexandra Horga, Rodovica Bindea, Anamaria Tofan, Andreea Reman, Ana Maria Drăguş, Daniela Bulcu, Cristiana Oltean, Radu Rebrean, Oana Nicoleta Pop, Cosmin Moldovan, Simona Pop, Flory Ferchi, Victoriţa, Elena Sot, Andrada Satmar, Domnica Rusu, Andreea Onofrei, Valentina Răducanu, Ionela Moldovan, misuluca2211, Sara Bodea, Irina Chirilov, Gianina Gabriela Bojor, Ionela Tiron, Nicoleta Pop, Lăcrimioara, Ionela Orodel, Valeria Săplăcan, Diana-Ioana Noane, Mara Mara, Cătălina Focşăneanu, Luciana Drăghici, Fica_pt_tine Rauca, Ana-Maria Ferdean, Alina Firiscec, Iulia Mesaroş, Grosu Arsene Ana Maria, Cecilia Roşca, Dana Fetti, Silvia Stretea, Diana Mic60, Iuliana Matean, Ioana Tiberia Bica, Cristina Mureşan, Pop Ana-Maria, Paraschiva Chariuc, Constantin Anca, Crina Bota, Dina Bodean, Anca Poienar, Alexandra-Cristina Gorea, Flavia Tiplea, Annemary Anamarya, Oana Claudia Leahu, Pop Roxana Alexandra şi Florina Iacob-Gheorghiţă.

Mai jos găsiţi cele mai frumoase texte pe care le-am citit cu lacrimi în ochi şi pe care am decis să le publicăm spre delectarea voastră, de asemenea:

Daria Gănescu:

Răspunsul la întrebarea asta e atât de simplu, încât devine complicat. De ce? Pentru că sunt româncă din Ardeal şi rădăcinile mele nu cunosc decât seva acestui pământ. Tot ce simt se poate traduce doar în limba română şi tot ceea ce sunt îşi găseşte corespondent doar în natura şi în tradiţiile de aici.

Am crescut iubind pământul, florile şi arborii de aici, m-am maturizat înţelegând nobleţea istoriei şi tradiţiilor românesti.

Am fost îmbunată, când plângeam, cu doine şi cântece de leagăn şi am fost oblojită cu leacuri de-ale noastre. Toate mi-au intrat în pori, în sânge. Din copilărie am iubit toate tradiţiile noastre care nu mi s-au părut niciodată depăşite. Şi cum ar fi putut să mi se pară aşa, când găseşti în ele toată filozofia şi teozofia lumii?

Cred că acela care înţelege România, cu tot ce înseamnă ea, nu are cum să nu vrea să trăiască aici pentru că înţelege că acest loc adună în el tot ce poate hrăni un suflet, toată înţelepciunea lumii. Am umblat prin ţări străine şi nu mi-a trecut niciodata prin cap să nu mă întorc Acasă. Pentru că acest Acasă înseamnă mult mai mult decât o zonă geografică; înseamnă Acasa Sufletului Meu.

Iulia Precub:

Vreau sa traiesc in Romania pentru ca Romania e povestea mea!

E locul unde am vazut pentru prima oara lumina zilei, locul copilariei si al adolescentei, locul in care am cunoscut iubirea adevarata, locul unde mi-am intemeiat o familie, locul implinirii pe plan profesional, locul unde sunt cei dragi si mai presus de toate e locul unde sunt cei care m-au facut „om mare”!

Vreau sa traiesc in Romania pentru ca iubesc frumusetea ei peisagistica si traditiile noastre - colindele, sorcova, plugusorul, incondeiatul oualor, costumul popular, muzica noastra autentica. Vreau sa traiesc in Romania pentru mirosul fanului proaspat cosit de pe coclaurile unde am copilarit si unde ma jucam "Ratele si vanatorii”, "Tara, tara vrem ostaşi”! 

Vreau sa traiesc in Romania pentru gustul inconfundabil al prunelor bistritene, pentru parfumul nealterat al rosiilor din gradina bunicii mele si pentru ca Romania e povestea mea, Romania e trecutul si prezentul meu!

Anamaria Strugari:

Pentru mine, Romania nu inseamna tara aceea despre care toti isi aduc aminte ca are viata si viitor numai in campaniile electorale. Povestea bunicilor mei – despre ce a insemnat sa traiesti intr-o Romanie in care erau condusi de niste popoare straine – ma face sa traiesc aici cu bune si mai putin bune, dar sunt in tara mea si ma numesc roman.(...)

Vreau sa traiesc in Romania chiar daca nu am de fiecare data tot ce imi doresc si exista momente peste care trec cu greu, faptul ca in fiecare seara ma intalnesc la masa cu parintii si cei opt frati ma face sa fiu mult mai fericita decat cei care au ales sa plece pentru a avea o masina scumpa, o vacanta de lux, bani mai multi sau altele.

In aceasta tara am invatat sa vorbesc, sa iubesc, sa ajut, sa respect, sa-mi strang prietenii in brate atunci cand au nevoie de mine, sa duc o floare la mormantul strabunilor mei. Aceste lucruri pe un pamant strain nu le-as putea avea. De aceea vreau sa traiesc in Romania.

Dana Pihu:

Îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca a ales sa ma nasc aici. Aici, unde totul capata in cele din urma sens; aici, unde sufletul isi gaseste de fiecare data resurse sa renasca..., aici, in tara romaneasca... Si ce e mai important decat linistea sufleteasca, linistea de acasa, unde n-o gasesti nicaieri in lume? Ce va da omul pentru sufletul sau...?

Imi iubesc tara pentru oamenii ei frumosi, mandri, inimosi, ospitalieri, milosi, harnici, carcotasi, creativi, autentici... Imi iubesc tara pentru simplitatea si frumusetea ei autentica... Imi iubesc tara pentru toate florile minunate de pe campii ce-i canta maretia..., pentru toata iarba necosita si pamantul nelucrat. E bine ca nu-i totul modernizat.

Imi iubesc tara pentru toate valorile care i-au dus numele in diferite colturi de lume...

Imi iubesc tara pentru toata dezordinea aparenta din jur, atat reala, cat si virtuala... Pentru ca o constientizam, inseamna ca in interior si la origini suntem un popor asezat... cu ganduri asezate, suflet asezat, credinta asezata...

Credinta! Ce cuvant strasnic! Cate popoare mai au atata credinta ca noi? Credinta ca totul va fi bine, ca Dumnezeu ne asculta rugaciunile..., ca indiferent cat de bine e in afara, tot aici e si tot aici va fi mai bine? Cati oameni au puterea s-o ia de la capat iar si iar si iar ca noi, romanii?

Imi iubesc tara pentru ca numai aici avem nereguli, probleme, schimbari de tot soiul, din cele mai variate si o s-avem si pururea si-n veci! Dar ne-am calit. Si multumim clipei, si saraciei, si necazului, si strainatatii pentru ca ne uneste si ne face mai harnici decat suntem si mai staruitori! Romania are un suflu aparte, atat de vechi si totusi atat de proaspat..., un duh atat de autentic cum nu mai gasesti nicaieri... de aceea „nicaieri nu-i ca acasa”... Acest dor il poarta romanii in fiinta oriunde s-ar afla... Dor de tot ce inseamna „acasa”... E ceva nemuritor in sufletul romanesc, pe plaiul romanesc... si pentru acest lucru atat de mult iubesc locul in care traiesc si aleg aici sa raman. Vorba lui Calin Goia: „Asta e tara mea si jur ca-i minunata!” Oameni faini, romanii mei, va iubesc!

Cristina Damsa:

As vrea sa traiesc in Romania din foarte multe motive, principalul fiind ca dupa 7 ani de străinătate (mai exact Cipru, care se stie bine că e un paradis cu mare, soare, palmieri şi 364 zile insorite din an)... tot acasa e cel mai bine. Acasa e Romania, singurul loc in care imi gasesc linistea, si desi traiul e mai greu, am învățat sa fiu multumita cu lucruri mici, dar care într-adevăr ma fac fericita. O mâncare ca la mama acasa, un port romanesc, o vorba in limba noastra frumoasa, un ziar... sunt lucruri mici care imi umplu inima de bucurie. Şi cat de dor mi-a fost de ele... oriunde am pleca in lume, un loc ca Romania nu exista! Va iubesc, dragii mei Romani!

Claudia Mihai

Sunt una dintre persoanele care niciodată nu şi-a dorit sa plece din ţară. Niciodată! Aici m-am născut, aici a dorit Dumnezeu să mă lase şi consider ca El ne lasă cu un scop într-un anumit loc. Aici e rădăcina mea pe care nu pot şi nu vreau s-o smulg. O plantă fară rădăcina... se usucă.

Am o familie frumoasă şi nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu că suntem toţi sănătoşi. Aceasta reprezintă adevarata bogaţie, iar bogăţia asta o am aici, în România. Cum aş putea sa-mi las parinţii în prag de bătrâneţe? Cum aş putea sa nu-mi vad surorile şi cumanţii în cea mai frumoasă perioadă a vieţii lor? Cum sa nu-mi văd nepoţii crescând? Cum aş putea să-mi las naşii pe care-i iubesc atât de mult? Cum aş putea să nu simt des căldura locului natal, să ma bucur de gradina noastră plină cu pomi fructiferi, cu viţă de vie, cu zmeură, cu nuci, legume şi alte minunaţii plantate de parinţii mei de-a lungul vieţii?

Nu mi-ar fi dor de savoarea dulceţii si bulionului făcute de bunica mea de 80 de ani?

Mi-e dragă ţara asta. Mi-e dragă cu tot ce are ea, de la minunile naturii până la oamenii care o locuiesc. Mi-e dragă zapada aşternuntă în curtea casei în dimineţile geroase de iarnă. Mi-e drag sa-mi pun manuşile din lână, să dau zăpada de pe alee şi să fac oameni de zapadă împreună cu îngerul meu cu ochi albaştri.

Mi-e drag să-mi iau copilul în braţe şi să ascultăm cu emoţie cântecul colindatorilor în Ajunul Crăciunului. Mi-e drag să văd în fiecare dimineaţa spectaculoasele creste ale Bucegilor, in drum spre locul de munca. Pădurea asta falnică de brad e o slendoare în orice anotimp.

Mi-e drag să-mi inchei ziua privind pe fereastră spre braduţii din curte. Mă liniştesc, mă-nveselesc şi-mi sunt dragi ca nişte copii. Dimineaţa, când plec la birou, le mângâi crengile şi le spun să mă aştepte. Mi-e dragă ţara noastră în prag de primavară. Mi-e dragă primavara in locul meu natal. Mi-e drag să stau în curte, sub pomii infloriţi si sa simt parfumul de ACASA.

Bunicii mei frumoşi imi sunt atat de dragi şi sunt o norocoasă că încă-i am în viaţa.

Mi-e dragă ţara noastră şi în arsiţa verii, atunci când te refugiezi spre răcoarea apei de mare sau de munte. Să intri cu picioarele într-o apa de munte, cristalina şi rece, să inspiri aerul ăla curat dintr-o padure cu conifere, mi se pare cel mai revigorant lucru.

Mi-e drag sa merg cu trenul până-n capatul ţarii, pe plaiuri de poveste cu oameni buni si blânzi. Mi-e drag in Maramureş, mi-e drag în Bucovina să-mi vad frumoşii fini şi toate mănăstirile noastre pline de istorie. E o splendoare toamna în dealurile Vrancei, să vezi podgorii-ntinse şi oameni muncitori. Iar Transfăgărăşanul e parca ireal, cand mergi in prag de toamna.

Mi-e dragă curtea bisericii la slujba Invierii, când sutele de lumânări îşi îndrepta flacăra către Cer. Acolo simt iubire, speranţă şi credinţă. Mi-e drag să văd fotografia strabunicului meu agăţată pe peretele bisericii din sat. El a fost erou într-un crunt război. El a luptat pentru mine, pentru noi, pentru neamul ăsta. A murit pe front pentru ţara asta. N-ar fi tradare dacă-aş pleca din ea? N-ar fi zadarnică lupta lui, dacă n-aş trăi în România?

Aici, în ţara asta mică, mi-am trăit copilaria. Aici m-am bucurat la intrarea în facultate şi obţinerea primului şi actualului job(intr-o companie cu capital romanesc 100%). Aici am plâns la nunta noastră şi la naşterea copilului, aici ne-am cununat finii, aici avem prieteni, tot iubitori de ţară.

Aici, în locul asta binecuvântat, soţul meu luptă să construiască o biserică şi, cu tot zbuciumul şi nopţile nedormite, ne bucuram de orice bucaţică adaugată. Aici vrem să lăsăm ceva in urma noastra şi aici va rămâne pentru totdeauna sufletul nostru.

Aici sunt oameni frumoşi, oameni care reînvie tradiţia şi vor s-o ducă mai departe, în ciuda faptului că nu le este deloc uşor uneori. Ei sunt de admirat şi ar trebui susţinuţi mult, foarte mult în ceea ce fac. Si, Doamne, cât ne mai bucuram când vedem că înca se mai cos straie populare! Ne bucuram că încă mai mancăm cozonacii tradiţionali, că încă se mai cânta cantecele istorice, că încă mai ieşim in numar mare la parada de 1 Decembrie. Si ce frumos ar fi ca toti participantii sa-mbrace straie populare.

Aici, in „ţara mea de glorii, ţara mea de dor” viaţa mea îşi deşiră firul într-un mod autentic, frumos şi lin. Doar aici, în România, îmi râde inima! Nu aş putea trăi departe de toate astea. Aş plange mult... de dor.

¤¤¤¤¤

Iar acum, că am recitit cele mai frumoase dintre răspunsurile primite pe adresa redacţiei Bistriţeanul.ro – anunţăm în sfârşit cine sunt câştigătorii.

Premiul I - vesta Iiana - Anamaria Strugari

Premiul II - rochia LinIA Tradițională cusută de Virginia Linul - Daria Gănescu 

Premiul III - ia din partea Virginiei Linul - Iulia Precub.

Felicitări şi mulţumim tuturor pentru că ne-aţi împărtăşit din gândurile, emoţiile şi dragostea voastră pentru aceste meleaguri.

La mulţi ani România...!

La mulţi ani români de pretutindeni...!