Spre sfârşitul anului trecut, scriitorul bistriţean Nicholas Kazan şi-a lansat la Casa Cărţii Nicolae Steinhardt din Piaţa Mihai Eminescu volumul "Sub tăvălugul istoriei şi al religiei. În căutarea identităţii şi a libertăţii" - despre care scriitoarea Elena M Câmpan sublinia că ar fi "un debut impresionant de voluminos, un text fluviu care curge cu o deosebită limpezime despre un om care încearcă să-şi depăşească limitele, care militează pentru „a gândi global şi a acţiona local” – o carte în care apar şi personaje reale ale Bistriţei – cum ar fi profesorul Gubesch sau Florescu de la „Liviu Rebreanu” – oferiţi admirativ drept exemple, în timp ce alte personaje cu care autorul ar fi vrut să intre în vorbă – i-au întors pur şi simplu spatele...

Şi scriitorul clujean Ovidiu Pecican a recunoscut că cel mai mult l-au impresionat în carte paginile dedicate Bistriţei: „Ar vrea să mute munţii din loc doar pentru a transforma Bistriţa într-o capitală mare a lumii. După ce am citit această carte, am avut impresia că Nicholas Kazan chiar ar putea să facă aşa ceva...” a povestit Ovidiu Pecican.

„Nicholas Kazan crede că adevărul va salva lumea. Eu cred totuşi că Dostoievski avea dreptate şi că frumuseţea va fi cea care va salva lumea...” a remarcat Ovidiu Pecican, adăugând că, în fond, şi frumuseţea este o formă a devărului şi că merită să citim cartea de 400 de pagini scrisă de Kazan – un pilot, un brutar desăvârşit, un deschizător de drumuri şi un explorator captivant.

Citiţi mai jos un fragment decupat din paginile dedicate Bistriţei: 

Epoca de Aur a Bistriţei: cei Buni, cei Răi şi cei Urâţi.

La începutul activităţii mele în Bistriţa, îmi păstram optimismul la înălţime şi speram să înving obiceiurile încăpăţânate ale căpeteniilor române. Am discutat cu Părintele Krauss, preotul sas al catedralei protestante, căruia i-am împărtăşit ideile de a repatria covoarele turceşti şi de a construi muzeul unde covoarele să poată fi păstrate în condiţii adecvate. Ochii dânsului mă priveau cu o uimire pe care nici motanul Garfield nu ar fi întrecut-o, după care mi-a spus că îmi pierd vremea de pomană şi că românii nu sunt în stare să realizeze acest proiect.

(...)

Bistriţa a avut o epocă de aur şi eu am fost privilegiat să trăiesc o bună parte din ea. Paradoxal, istoria şi religia au dat Bistriţei o pauză bine meritată, când, pentru scurt timp, şi asta în timpul comunismului, oraşul a trăit o perioadă foarte bună, când banii erau puţini şi nu zăpăceau mintea omului şi când ştiinţa s-a ridicat şi a direcţionat multe din evenimentele locale. "Între războaie" a fost o perioadă de toleranţă în Bistriţa. Ospitalitatea, umanitatea şi valorile de familie au prevalat într-adevăr în acele zile. Înainte străzile erau goale, deşerturi nepietruite, acoperite cu pământ şi cu şanţuri de-a lungul lor, imagine stranie, după cum se poate vedea în vechile fotografii - imagini deloc frumoase. Însă în pauza dintre războaie, străzile oraşului au fost plantate cu sute de copaci. Flori, grădini cu gazon au fost plantate în locurile publice. Aceste lucruri au fost făcute de administraţia română, care venise la putere după unirea din 1918, act la început batjocorit de saşi, însă până la urmă iubit de toţi locuitorii...

Librăriile Aletheia şi Bistriţeanul.ro vă oferă această carte extraordinară – dacă răspundeţi la o simplă întrebare: Unde a fost lansat volumul "Sub tăvălugul istoriei şi al religiei. În căutarea identităţii şi a libertăţii", scris de Nicholas Kazan...?

Aşteptăm răspunsurile corecte pe adresa redactia@bistriteanul.ro.

Câştigătorul volumului va fi anunţat miercuri, 19 februarie.