În timp ce Ioan Groşan (invitat de câteva ori şi la Bistriţa) reprezintă în aceste zile România la celebrul Târg de carte de la Leipzig, bistriţenii au posibilitatea să se bucure de un cadou extraordinar: o carte senzaţională – Trenul de noapte – publicată de Editura Charmides în acest an şi care cuprinde câteva povestiri absolut minunate semnate de Ioan Groşan, despre care Nicoleta Cliveţ scrie, în prefaţa volumului: “Jocul, experimental, manevrarea inteligentă a intertextelor, ironia sunt elementele din care-şi trage sevele, în regim diurn, proza scurtă a lui Ioan Groşan. Reversul lor nocturn este amărăciunea, o cristalizare groşaniană a melancoliei. O amărăciune atât a personajelor care, în ciuda predeterminării lor livreşti nu încetează să suspine după inocenţa pierdută, cât şi a autorului, care tânjeşte, la rându-i şi fără încetare, după unitatea fiinţei…”

Volumul cuprinde povestirile Insula, Caravana cinematografică, Marea amărăciune, Trenul de noapte, Adolescent, Spovedania şi O dimineaţă minunată pentru proza scurtă iar pentru a intra în posesia acestui volum trebuie să ne scrieţi, pe adresa redacţiei (redactia@bistriteanul.ro), un răspuns la întrebarea: Care a fost cea mai proastă zi din viaţa dumneavoastră?

Câştigătorul volumului oferit de Librăriile Aletheia şi Bistriţeanul.ro va fi anunţat vineri, 21 martie. Până atunci, savuraţi fragmentul care deschide povestirea Insula:

Sigur, tu înţelegi, ar trebui acum să încerc să scriu altceva, o nuvelă morocănoasă, o povestire şoptită, dramatică sau, în orice caz, o schiţă pitică şi parşivă, în fond, cred că mă pricep în suficientă măsură să inventez. Chiar aşa: te aşezi comod, îţi pui scumiera la îndemână, cotul se sprijină uşor pe masă, încă nu apuci stiloul, deşi totul e foarte clar, mai ales începutul: caravana cinematografică intrând în sat pe un drum ciopârţit de ploaie (nu merge “ciopârţit”, e prea căutat, schimbi în minte cu “desfundat”), claxonând în neştire ca să-şi anunţe sosirea, un sunet ciudat, îmbietor, care mai târziu le va plăcea atât de mult sătenilor, dar care atunci, în momentul apariţiei caravanei, sub ploaia deasă şi întunecată de noiembrie, părea un fel de tânguit dezorientat; totul clar, curat. Cuvintele se mişcă în tine, se dezmorţesc, trebuie să apuci stiloul, îi laşi vârful încet pe hârtie, un pic mândru, un pic temător, la treabă deci. Înţelegi? Aproape începi, aproape că rotunjeşti prima literă. Dar deodată îţi spui nu, nu încă, şi tot ce rămâne e o linie curbă, spinarea unei litere frângându-se bursc într-o pată grăsulie de cerneală. Salvatoarea, grujulia, responsabila tehnică a amânării…