"Potențialul turistic important al depresiunii Colibița reprezintă resursa centrală a programului de dezvoltare turistică pe Valea Bârgăului, parte componentă a strategiei de dezvoltare a județului Bistrița-Năsăud pentru anul 2014-2020. Consiliul Județean și Primăria Bistrița-Bârgăului doresc relansarea stațiunii climaterice Colibița fapt ce implică efectuarea demersurilor specifice legate de asigurarea bazei materiale și elementelor de infrastructură pentru ca această stațiune să devină funcțională" explică executivul Consiliului Județean în expunerea de motive a proiectului privind preluarea unor spații în administrarea județului de la comuna Bistrița-Bârgăului.

Legea spune că pentru atestarea unei stațiuni turistice trebuie să se respecte câteva criterii minime, obligatorii, printre care se numără asigurarea unui punct de prim ajutor și a unui mijloc de transport pentru urgențe medicale, a unui punct farmaceutic și a serviciilor de salvare montană. „S-a identificat și o locație adecvată pentru organizarea și funcționarea servicilor menționate de interes județean, un spațiu din incinta școlii Generale Colibița respectiv o cotă parte din suprafața utilă la parterului clădirii și din suprafața terenului aferent curții” se mai arată în expunerea de motive a executivului.

Despre transformarea celei mai frumoase zone din județ în stațiune turistică s-a discutat de ani de zile însă până acum nu s-a întreprins nimic concret.

În trecut Colibița fost o stațiune turistică și climaterică renumită pentru concentrația mare de ozon și ioni de idot recomandată pentru tratamentul afecțiunilor pulmonare și cardiace.

Istoria locului spune că în anul 1883 un bărbat, Lewi, și-a trimis la Colibița fata bolnavă de tuberculoză după trei luni fata s-a întors sănătoasă la Bistrița. Exemplu este urmat și de arhitecta Erica Schuller și astfel s-a născut „miracolul Colibiței". Aici s-a construit un sanatoriu cu 16 camere și din anul 1900 au început să se ridice și alte clădiri.

În anul 1926 Colibița a devenit stațiune balneoclimaterică de tratament a bolnavilor de tuberculoză. Centrul acestei stațiuni a fost îmbogățit în 1929 de construcția mai multor vile prin implicarea directă a arhitectei Erica Schuller care a scăpat de TBC.

În 1976 au început lucrările hiroenergetice iar vilele și casele construite aici de-a lungul vremii auu fost demolate și satul a fost strămutat în amonte.