La limita răbdării! Mizeria din jur, limbajul vulgar, faptul că în fiecare zi cineva le scuipă pe uşă, cojile de seminţe din scară, lipsa de respect, nopţile pline de manele, bătăi, certuri şi multe altele – toate i-au convins că NU mai este mult şi îşi pierd demnitatea umană. Din păcate, vor trebui să suporte asta mult timp de acum încolo...
Scrisoare deschisă către primarul Ovidiu Creţu,
Locuiesc în zona Subcetate, o zonă frumoasă, care promitea multe, dar...
Totul a început în urmă cu 4 ani. Pe 26 ianuarie 2012 ne-au fost înmânate cheile unei locuinţe sociale. Amestecul de teamă, curiozitate, dar şi bucuria că vom avea o casă nouă, ne-au făcut să credem că totul o să fie bine.
Am locuit 18 ani în „buricul târgului”, pe str. Vasile Alecsandri, aveam o viaţă liniştită, o viaţă de familie normală. Nu, domnule primar, nu ne-aţi scos din gunoaie – după cum dur i-aţi replicat soţului meu, când a încercat să vă spună, în cadrul unei audienţe, despre problemele pe care le aveam legate de vecini.
Într-o altă audienţă, domnul Marina, funcţionar în cadrul primăriei dvs., ne-a spus că, dacă nu ne convine situaţia, să căutăm chirie.
Vă întreb, domnule primar Creţu, primăria este cumva S.R.L.?
Poate aţi fost bine intenţionat când aţi repartizat locuinţele sociale, dar ştiu că, nouă, câtorva familii, ne-aţi făcut o defavoare.
Mizeria care ne înconjoară, limbajul vulgar, faptul că în fiecare zi cineva îmi scuipă pe uşă, cojile de semninţe de pe scară, lipsa de respect, nopţile în care suntem obligaţi să ascultăm manele, bătăi, certuri şi multe altele, toate mă fac să cred că nu mai e mult şi îmi pierd demnitatea umană.
În primul an, am încercat noi, câteva familii, să aducem un plus acestei scări, am montat cutii poştale, am plătit o doamnă (tot alta în fiecare lună) pentru a face curăţenie pe scări, însă în zadar... Parcă peste noapte apăreau gunoaiele, iar cutiile poştale i-au „încurcat” pe unii atât de tare, încât le-au spart.
Când mulţi se bucură de venirea verii – noi o aşteptăm îngroziţi. Boxele din geamuri, amestecul de genuri muzicale (manele, muzică ţigănească), înjurături, un amestec de mirosuri greu de suportat, gălăgia până noaptea târziu ş.a. ne condamnă la o vară lungă şi grea. Scările blocului sunt în permanenţă ocupate de cei care confundă treptele cu băncile din parc.
La început chiar v-am crezut – când aţi „ameninţat” că vor fi controale periodice şi ne-am bucurat...! Dar s-a întâmplat o singură dată.
Vă scriu toate acestea, domnule primar, pentru că vreau să cunoaşteţi o mică parte din ceea ce trăim noi zilnic, de 4 ani încoace. Ştiu, o să spuneţi că aveţi cunoştinţă de aceste probleme, dar nu le trăiţi dumneavoastră. După o zi de muncă, mergeţi acasă, unde sigur aveţi linişte, în timp ce noi NU avem. Vă bucuraţi de ceea ce vă oferă acest ACASĂ, în timp ce noi – NU.
Ştiţi că singurul mod de a ajunge în oraş este autobuzul sau maşina personală. Până la staţia de autobuz, când plouă, e o adevărată aventură să ajungi cu încălţămintea cât de cât curată. Mergem prin noroaie şi gunoaie, iar dacă avem neşansa să ne prindă întunericul pe drum, doar cu o lanternă putem găsi drumul spre casă.
Iluminatul stradal, cât şi strada, lipsesc cu desăvârşire în zona blocurilor sociale.
Uneori cred că, în viaţa mea, această perioadă este doar o glumă proastă, dar constat în fiecare zi că, de fapt, este ceea ce trebuie să trăiesc mult timp de acum încolo.
Mulţumesc Bistriţeanul.ro pentru că mi-a dat posibilitatea să vă spun că DA, acum, aici, mă simt DISCRIMINATĂ.