Cu toate astea mulţi dintre bistriţeni nu ştiu aproape nimic despre cei doi sportivi, cum trăiesc ei, ce necazuri şi vise au.

Visează un apartament

Răzvan Martin s-a născut la Cluj într-o familie extrem de necăjită. A rămas fără tată la 3 ani şi fără mamă naturală la 9 ani, când aceasta l-a abandonat, fiind adoptat de o mătuşă. Era aproape pierdut pentru societate dacă nu intra într-o zi în sala de haltere a clubului Clujeana. După câteva luni de haltere, antrenorul Mugur Saranciuc l-a adus la Bistriţa, simţindu-i potenţialul uman şi sportiv excepţional. În anul 2000 a fost legitimat la CSM Bistriţa şi crescut de familia antrenorului bistriţean. A terminat Liceul Fortestier, cu note bunicele, fiind caracterizat de profesori ca un copil cuminte, ambiţios. A luat medalii după medalii, de toate felurile, la toate competiţiile posibile, de copii, juniori, tineret şi seniori. A fost desemnat de 4 ori la rând sportivul numărul 1 al judeţului.

Cu toate astea, visul lui era să-şi întemeieze o familie, să aibă o casă. Prima parte i s-a întâmplat. S-a căsătorit acum doi ani şi din 2001 are o fetiţă. Stă însă în chirie, într-o garsonieră, şi strânge bani pentru un apartament al lui. Halterele nu i-au adus venituri suficiente până acum, dar speră că performanţele din ultima vreme îi vor da şansa să se mute la casa lui.

Crişan aşteaptă să se deblocheze postul lui Bozga

Adrian Crişan e bistriţean get-beget. S-a născut în 1980 într-o familie de intelectuali. Mama, inginer agronom, lucra la o fermă din Tărpiu. Tatăl, absolvent de matematică, era şeful oficiului de calcul de la IUT. I-a plăcut fotbalul de mic, dar bunicul său l-a dus la tenis de masă, împreună cu fratele său Răsvan. Avea 6 ani şi l-a sedus pe antrenorul Bozga. A luat prima medalie europeană în 1995. De atunci şi până acum a strâns sute de trofee. Are 9 titluri naţionale la simplu, record în România. A fost numărul 10 mondial şi a participat la 4 Olimpiade. A terminat Liceul Sportiv şi facultatea de sport la Cluj. S-a transferat în Germania acum 10 ani şi de atunci joacă în Bundesliga, dar participă pentru CSM Bistriţa în toate celelalte competiţii.

În 2003 a suferit un şoc peste care a trecut foarte greu. Era la Openul Croaţiei când a aflat că i-a murit mama. S-a adunat după câteva luni şi a continuat tenisul, parcă mai ambiţios. Însă n-a mai putut juca niciodată în Croaţia. Durerea l-a unit mai tare de tatăl său care, pensionar fiind, îl însoţeşte şi acum la multe concursuri.

Cu banii adunaţi din campionatul germaniei, cel mai bine plătit din lume, şi-a făcut o casă la intrarea în Unirea. Locuieşte acolo mai mult tatăl său, Adrain având domiciliul la Bremen.

Vrea să devină antrenor şi îşi doreşte să se întoarcă la Bistriţa. Aşteaptă să se deblocheze postul de antrenor al lui Gheorghe Bozga şi speră că într-o zi îi va lua locul în sala din parc.

Citeşte şi: http://www.sportulbistritean.ro/articol.php?id=080112121930&categorie=Sporturi