“Ne dorim tare mult să decorăm cetatea cu machete ale celor mai frumoase monumente arhitecturale din oraş” spune Florin Săsărman, preşedintele Asociaţiei Bistriţa Medievală, care a început deja pregătirile pentru următoarea ediţie a serbărilor medievale.

“Ar fi o provocare frumoasă pentru tinerii arhitecţi şi artişti sau pentru elevii liceului de arte plastice – să construiască machete pentru Casa Argintarului, pentru Sugălete sau pentru Biserica Evanghelică din piaţa centrală” mai povesteşte Florin Săsărman, impresionat de un muzeu vienez care punea la dispoziţia turiştilor asemenea replici ale unor celebre obiective turistice din întreaga lume.

Până atunci, cetatea în miniatură a Bistriţei, construită din bârne de lemn, rămâne un loc grozav de joacă pentru copii, pe pietonalul Liviu Rebreanu. Aşa cum au sugerat şi organizatorii serbărilor medievale, este posibil ca Primăria să amenajeze şi în interior spaţiul cetăţii.

Zidul construcţiei de lemn are un metru şi jumătate înălţime iar cele 10 turnuri ale breslelor au între 1,60 şi 1,80. Proiectanţii au prevăzut şi două bastioane, de mare folos în trecut, la apărarea cetăţii. Nu au fost uitate nici cele trei porţi prin care se putea pătrunde în vechea cetate: Poarta Lemnelor, Poarta Ungurească şi Poarta Spitalului – singura care se putea deschide pe timp de noapte: vizitatorii nocturni erau nevoiţi să sune dintr-un clopot iar paznicii le dădeau voie să pătrundă în cetate doar dacă îi recunoşteau.

În anul 1465, regele Matei Corvin a fost de acord ca, în schimbul unor servicii credincioase, să le permită mai marilor oraşului Bistriţa să construiască un sistem de fortificaţie în jurul aşezării. După o muncă susţinută şi intensă care a durat aproape 20 de ani, primul brâu de ziduri în jurul oraşului a fost terminat.

Zidul avea 3 porţi cu turnuri impresionante în Strada Ungurească, Strada Spitalului şi Strada Lemnelor. Acestea aveau menirea de a apăra oraşul contra atacurilor duşmanului şi au fost date în grija celor mai puternice bresle: turnul de la Poarta Ungurească era al breslei cizmarilor, Turnul de pe Strada Spitalului era al breslei cojocarilor iar cel de pe Strada Lemnelor era al breslei pielarilor. În turnul de la Poarta Ungurească se păstrau praful de puşcă şi muniţiile cetăţii, folosite pe timp de asediu.

Singurul care a reuşit să străpungă zidurile de apărare a fost generalul Giorgio Basta, în 1601. Cine ar fi bănuit că cel mai mic dintre turnuri, care avea o importanţă redusă în economia cetăţii Bistriţei medievale – avea să devină, în timp, cel mai important vestigiu al acelor vremuri? Pentru simplul motiv că a fost singurul care a rămas în picioare de-a lungul secolelor, Turnul Dogarilor rămâne unul dintre puţinele monumente care amintesc de evul mediu bistriţean.

Turnul Dogarilor, Turnul Rotarilor, Turnul Curelarilor, Turnul Croitorilor, al Fierarilor, al Şelarilor, al Măcelarilor, Turnul Aurarilor, Turnul Tâmplarilor şi Turnul Funarilor sunt cele zece turnuri minunat ilustrate în replica de lemn a cetăţii de pe pietonal. Fiecare dintre ele au câte o plăcuţă cu numele său, pentru ca vizitatorii de azi să poată identifica elementele construcţiei de demult.

“Este singurul festival medieval care s-a bucurat de o asemenea construcţie, un asemenea demers” a mai spus Florin Săsărman, preşedintele Asocaţiei Bistriţa Medievală, organizatorul serbărilor medievale recent încheiate.