Anul 2010 a fost varful de aisberg intr- o confruntare din pacate preponderent politica- care a avut in prim plan administratia locala, Consiliul judetean, cetatenii, media, un minister birocratizat al transporturilor, IPTANA- proiectant, politicieni de toate culorile, mai mult sau mai putin avizati si la subiect.

S-a asternut in ultimele trei luni tacerea. Fiindca batalia orgoliilor dintre intitutii publice - chipurile aflate in slujba cetateanului - politicieni cu functii in administratie s- a incheiat fara castigatori si fara centura. A pierdut orasul si cetatenii si nu numai.

S-a pierdut sansa realizarii unei investitii absolut necesare, oportune si evident benefica pentru acest oras, sansa unei dezvoltari a Bistritei ca zona metropolitana, sau cu certe posibilitati de a crea zone de dezvoltare a locuirii, industriei- cu impact asupra locurilor de munca- a serviciilor, intr-un cuvint, a revitalizarii vietii citadine si a dezvoltarii urbane.
Am pierdut ce nu am avut, dar care era necesar, si ce nu vom avea probabil in urmatorii 4-5 ani.

Fiindca am pierdut oportunitatea de moment a unei finantari din fonduri europene de zeci de milioane de euro, bani pe care din resurse interne nu-i vom putea mobiliza prea curand.

Cum s-a putut intampla asa ceva? Indiferent pe unde trecea, aceasta centura trebuia facuta. Facuta incepand din acest an si nu peste zece. Orgoliile si incapatanarea, lipsa de dialog, neimplicarea si nediscutarea public cu cetatenii si cu reprezentantii lor alesi in organele de administrare in prima etapa a discutiilor din septembrie 2009, dorinta de asumare individuala a unui asemenea proiect, atat de important, toate au dus la un esec.

Nu s–a inteles, si, din pacate situatia nu s-a schimbat deloc, ca nimeni, aflat temporar intr-o functie de decizie publica nu poate sa detina singur, adevarul absolut si solutia unica si cea mai viabila, cea mai performanta si cea mai buna in raport cu ceea ce doreste cetateanul, ale carui interese este obligat sa le apere si sa-i rezolve problemele. O astfel de problematica si solutie, in interesul celor reprezentati de noi politicienii, nu poate fi abordata decat prin implicarea si dialogul deschis si sincer, fara patima si orgolii, cu profesionalism dar si decenta, cu fermitate dar si cu concesii argumentate.

Am ramas fara centura ocolitoare, cu un drum de tranzit in zona industriala intre Viisoara si drumul national spre Nasaud, facut pe vremea lui Ceausescu si peticit cat se mai poate de 20 de ani, dar cu orgoliile impacate si satisfacute ca am fost “tare pe pozitie” si n-am cedat un pas inapoi.

Suntem “tari” si avem principii! Dar n-avem drumuri si strazi si nici centura.

Andrei Rusu