În care şi sinucigaşii sunt pedanţi! În care prim ministrul în exerciţiu e acuzat de plagiat, în timp ce un fost prim ministru, care a nimerit la viaţa lui zeci de mistreţi drept între ochi, ratează la oră de maximă audienţă şi se împuşcă din greşeală în gât.
Ce ţară! În care ne vine să ne sinucidem în fiecare zi, iar atunci când unii o fac, ambulanţa ajunge la timp doar pentru a-i transporta la morgă. Însă o ţară în care ministrul de interne are premoniţii ca Mafalda şi trimite ambulanţe la locul unei viitoare sinucideri presimţite. E o ţară plină de supranatural. În care într-o singură lună se sparge conducta cu plagiatori, se îmbolnăvesc grav condamnaţii la puşcărie, elevi rămân fără şcoli şi ne facem de râs în Europa. Toate astea în timp ce poporul sparge seminţe, siderat, cu ochii lipiţi de televizor. Să ne înţelegem, însă. Îmi pare foarte rău că Adrian Năstase s-a împuşcat. Îmi pare şi mai rău că Victor Ponta e acuzat de plagiat într-o revistă recunoscută de comunitatea ştiinţifică internaţională drept una de vârf şi în care, cercetători din toată lumea se chinuie ani la rând pentru prestigiul de a publica un articol.
Îmi pare rău că Ponta nu s-a chinuit deloc. A furat prima pagină fără efort.
Sigur că e manipulare. Şi într-un caz şi în celălalt. În cazul lui Adrian Năstase, stupefiant e faptul că după ce televiziunile au început să redea cadru cu cadru imaginile cu fostul premier pe targă şi oamenii să îşi pună întrebări de genul „s-a sinucis sau nu că nu ne-au arătat nici un strop de sânge? ”, pe o importantă agenţie de ştiri apare şi explicaţia: “la cererea familiei, înainte de plecarea spre Spitalul Floreasca, lui Năstase i-au fost schimbate hainele cu care era îmbrăcat când a apăsat pe trăgaci. În plus, familia a cerut ca gâtul celui rănit să fie acoperit cu un fular”. Fantastic, dacă nu de-a dreptul ştiinţifico-fantastic! Încerc să empatizez şi să mă pun în situaţia unui membru al familiei. Şi mă îndoiesc că aş fi simţit nevoia să pierd timp cu cochetării vestimentare într-o situaţie de viaţă şi de moarte. Dar eu nici n-am în dulap fulare de firmă. Şi nici tunurile televiziunilor la poartă. Însă Ponta le are. Şi le-a scos când a trimis un drept la replică plin de greşeli revistei, frumos poreclite de el “Natura”, în care explică ce înscenare securisto-politică i-a făcut Traian Băsescu când nu l-a anunţat că să îţi dezbraci doctoratul de ghilimele constituie o infracţiune. Explicaţie perfect valabilă. De ce tocmai el într-o ţară în care probabil 80% dintre lucrările de doctorat sunt plagiate? Totul e ca cineva să aibă bunăvoinţa sau, după caz, interesul, să le verifice...
Eu, din fericire, nu mă uit la televizor, nici măcar atunci când se sinucid între ghilimele prim miniştri, însă pe Internet am urmărit totuşi cum bărbaţi şi femei în maiouri stăteau de veghe în faţa casei din Zambaccian impresionaţi, emoţionaţi, solidari. Apoi i-am urmărit pe copiii lor, purtând pancarte interogative cu “Băsescu, eşti mulţumit?” Şi am văzut mai apoi că fotografiile apar într-un ziar numit nici mai mult nici mai puţin decât ADEVĂRUL…şi nu pot decât să exclam: ce ţară, dottore! În care preşedintele şi prim ministrul se păruiesc în văzul mapamondului care să pape mai multe măsline de la Consiliul Europei, în timp ce un popor întreg uită de foame şi se hrăneşte cu televizorul care nu mai redă, ci generează realitatea.
Ce ţară!