Probabil că nu vă mai amintiţi – însă prima zi naţională de 1 Decembrie, cu festivităţi, fast, parade militare şi tot tacâmul desfăşurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de gesturi nesportive...

Discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziţiei anticomuniste, a fost întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului lui Coposu, ceea ce a generat în preşedintele Iliescu un val de compasiune: i-a făcut un semn cu mâna să înceteze odată, gest filmat şi difuzat pe larg de mass media de atunci.

Trecând peste asemenea momente penibile, să ne amintim că prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial din 1 august, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.

Opoziţia anticomunistă a pledat atunci pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare naţională, fapt consemnat şi în stenogramele dezbaterilor parlamentare. Dar propunerea nu a fost acceptată, căci, vorba poetului, cu o zi, două sau douăzeci şi două în plus sau în minus – tot ăia suntem.

Ce s-a întâmplat în realitate pe 1 decembrie 1918...?

Mulţi îşi imaginează că pe 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Unirea. Nimic mai fals, susţin istoricii de la art-historia.blogspot.ro.

Pe 1 decembrie 1918 a intrat regele Ferdinand în Bucureşti venind de la Iaşi, primit de bucureşteni cu urale şi nemaipomenite manifestări de simpatie...

În acest timp, “la Alba Iulia, în cadrul Marii Adunări Naţionale a fost adoptată Rezoluţia citită de Vasile Goldiş, care, la punctul 1, prevedea unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu România. În 1919 românii încă luptau în Ungaria, intrau în Budapesta, etc. Abia din 1920, după pacea de la Trianon, se produce efectiv unirea Ardealului cu regatul României, lucru care s-a dovedit foarte dificil din punct de vedere administrativ, monetar, economic în general, dând naştere (vreme de mulţi ani) unor nenumărate abuzuri din partea noii administraţii româneşti, formate din politicieni regăţeni… Încoronarea regelui Ferdinand ca rege al României Mari, la Alba Iulia, a avut loc abia în 1922…” mai precizează art-historia.blogspot.ro.

Între 1866 şi 1947 – Ziua naţională a României a fost ziua de 10 mai, iar apoi, după venirea comuniştilor la putere (din1948 până în 1989) ziua naţională a fost 23 august.

Dar, lăsând deoparte detaliile istorice, (tardive, nu neapărat neînsemnate:) n-ar strica – măcar o dată pe an – să medităm câteva clipe la spaţiul din jur, aerul pe care-l respirăm, pâinea, prietenii sau vinul, limba pe care o vorbim şi România, în definitiv...

Foto: alba24.ro

(Se pare că singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns “fotograful Unirii” din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărându-şi aparatul de fotografiat pe bicicletă, scriu jurnaliştii de la alba24.ro)