Artemiu Publiu Alexi este unul dintre cei mai importanți profesori din Bistrița-Năsăud. Cu toate acestea prea puțini sunt cei care au auzit de el. Artemiu Publiu Alexi a fost unul dintre primii doctori în biologie din România.

Profesorul s-a născut în 1847 în Sîngeorz-Băi și a decedat în 1896, la doar 49 de ani. Acesta a urmat studiile superioare la Viena și Graz, ajutându-se de una dintre bursele oferite de fondul școlar grăniceresc.

După finalizarea studiilor, cu titlul de doctor în buzunar, Artemiu Publiu Alexi se întoarce în Bistrița-Năsăud, angajându-se la școala din Năsăud, care avea doar 10 ani de existență atunci. Viitorul Colegiu Național „George Coșbuc” avea să se numere printre primele școli românești din Transilvania.

Înainte să ajungă Artemiu Publiu Alexi la școala din Năsăud, științele naturii erau predate de un teolog, la întâmplare, fără materiale didactice sau manuale. Noul profesor a schimbat toate acestea, învățându-i pe fiii de țărani noțiuni de geologie, mineralogie, cristalografie, botanică, zoologie, chimie sau fizică. 

„În activitatea de dotare cu o bază modernă de predare este neobosit. Nu numai planşe murale pentru toate disciplinele ce le preda, ci şi animale naturalizate, plante conservate, eşantioane de roci şi minerale, primite de la minele din Iacobeni, prin directorul acestora (1.033 bucăţi), apoi aparate de fizică, utilaj, substanţe şi reactivi chimici. La pensionarea sa în 1892, toate acestea constituiau un inventar cuprinzător de 5.473 de obiecte”, notează Iuliu Morariu în revista Arhiva Someşană publicată în 1975. 

Profesorul nu s-a oprit aici și a pus bazele unei grădini botanice în jurul liceului. A apelat la botanistul Florian Porcius, la șefii grădinii botanice din Cluj și chiar la cunoscuți din Viena, care i-au trimis 75 de arbuști și arbori.

Cea mai interesantă practică pedagogică, care i-a fascinat până și pe colegii săi profesori, a fost introducerea excursiilor didactice.

„Excursiile cu caracter didactic făcute cu elevii în împrejurimile localităţii completau arsenalul mijloacelor instructiv-educative pentru cunoaşterea şi înţelegerea naturii de către elevi”, mai spune Iuliu Morariu în Arhiva Someșană.

Profesorul a adus la Năsăud primele manuale apărute în țară. Acesta preda, de asemenea, și poetică, dar și gimnastică.

Cariera sa la catedră s-a încheiat brusc în 1893, după ce o psihoză i-ar fi luat minţile. Cunoscuţii mărturiseau că profesorul şi-ar fi pierdut minţile după ce unul dintre cele mai importante proiecte ale sale, prima librărie din Năsăud „Concordia”, a eşuat. Profesorul îşi pierduse atunci tot ce agonisise în ultimele două decenii: o casă, o bibliotecă bogată şi colecţii ştiinţifice.

În 1893 cere un concediu de un an, însă din cauza agravării bolii sale, este nevoit ulterior să se pensioneze.

„Retras la Rebrişoara, singuratec, abandonat şi epuizat de suferinţă şi mizerie se stinge în 17 octombrie 1896, la doar 49 de ani. Este înmormântat în cimitirul bisericii, unde profesorii şi elevii liceului pe care i-a servit cu atâta devotament, i-au ridicat un monument funerar de piatră”, spune preotul Anton Precup, unul dintre elevii săi.

Foto: Pisanii Sângeorzene