Simbolurile regalităţii au fost puternic asociate de mai bine de 60 de ani cu personalitatea Regelui Mihai. Supravieţuind atâtor nedreptăţi şi injustiţii, Regele Mihai a rămas simbolul regalităţii, simpla teamă sau frică de asociere cu persoana sa a rămas şi astăzi în gândirea multora un reflex adânc inoculat de comunişti. La acea vreme, mulţi dintre noi ştiam despre Regele Mihai prin intermediul posturilor de radio din vest sau din America, dar ştiam mai puţin despre ceilalţi regi ai României. Regele Mihai a rămas şi un simbol al libertăţii de gândire, de exprimare. Despre tatăl său, Principesa Moştenitoare spunea – “el mereu a fost Rege şi este Rege, simbolul lui există, când apare el se înţelege ce reprezintă, e un sistem întreg care vine odată cu el”.  

„Nihil Sine Deo” – Nimic fără Dumnezeu – este motto-ul adus de Carol I în România, provenind de la vechea familie de Hohenzollern-Sigmaringen, şi are o simbolistică veche creştină, însemnând credinţa, şi recunoaşterea faptului că totul aparţine lui Dumnezeu. Regele Mihai spunea că această deviză “presupune şi iubirea, şi respectul, şi gândul, şi fapta”. “Nihil Sine Deo” stă la baza instituţiei monarhice şi a familiei regale române, exemplul de moralitate fiind chiar Regele Mihai, un rege care a supravieţuit vicisitudinilor politice de tot felul, iar prin demnitatea sa a arătat sensul credinţei în Dumnezeu.

Coroana de oţel a Regelui Carol I, făcută dintr-un tun capturat la Plevna în războiul de independenţă, este simbolul suprem al regalităţii. În Balcani, aproape similar coroana regală a Serbiei, este făcută tot din metalul unui tun turcesc capturat, fiind folosită pentru prima dată la încoronarea lui Petru I în 1904.

În România, coroana de oţel a fost folosită pentru prima oară în ceremonialul încoronării Regelui Carol I în mai 1881, apoi în cel al Regelui Ferdinand din octombrie 1922. Coroana României reprezintă unicitate prin faptul că nu are nicio piatră preţioasă şi niciun email adăugat, este simplă.

Inima Reginei Maria este şi ea un simbol al regalităţii, care răscoleşte foarte mulţi români, indiferent de opţiunile politice. Regina a lăsat scris un testament spiritual intitulat sugestiv “Ţării mele şi Poporului meu”. În cele şapte pagini scrise în limba română, Regina Maria binecuvântează patria adoptivă spunând: “Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei şi durerii mele, frumoasă Ţară care ai trăit în inima mea… Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez…” şi continuă să vorbească despre dorinţa ca inima ei să fie scoasă şi îngropată asemeni cavalerilor medievali sau altor conducători în locuri dragi inimii lor.

Loialitatea faţă de patrie este pentru familia regală o trăsătură constantă, un mod de existenţă, aşa cum în perioada Războiului Rece de la posturile de radio BBC sau Europa Liberă se auzeau mesajele către români trimise de MS Regele Mihai. Ascultate printre bruiajele emise de securitate, frânturile de libertate şi încurajare ale Regelui veneau ca o speranţă, chiar ea şi minimă, dar pe care o păstram în suflet.

Sala Tronului din Palatul Regal din Calea Victoriei, azi parte a Muzeului Naţional de Artă al României, este simbolul regalităţii, al ceremoniilor regale, spaţiul unde s-a desfăşurat ceremonialul încoronării Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, în mai 1881, la scurt timp după ce România fusese proclamată Regat.

Pe lângă primirile oficiale ale politicienilor, diplomaţilor, sau recepţii, aveau loc şi alte ceremoniale precum cel al botezului Regelui Mihai din 22 ianuarie 1922. Imaginea suveranilor este văzută ca un simbol al regalităţii, cu regele reprezentat pe monede, bancnote sau timbre.

Autoritatea suveranului de-a lungul istoriei a fost reprezentată de simboluri. Cele mai importante sunt bijuteriile Coroanei, sau ceea ce este cunoscut drept Regalia, piesele folosite la ceremoniile de încoronare, apoi ceremoniile în sine, steagul regal, stema regală şi alte reprezentări heraldice ale casei regale.

La fel de importante sunt sigiliile, emblemele, monogramele regale. Castelele şi palatele sunt tot atâtea simboluri ale monarhiei, alături de Palatul Regal din Calea Victoriei, Castelul Peleş este prima reşedinţă ridicată de întemeietorul dinastiei române.

Castelul prin simbolistica sa, a fost comparat, de către istoricul R.W. Seaton-Watson, cu Balmoralul Reginei Victoria, dar pentru noua dinastie română, Peleşul era efigia şi simbolul noii identităţi naţionale. Simbolurile regalităţii amintite aici sunt doar câteva din reperele spirituale şi morale de la care putem începe rescrierea istoriei prezente, cunoscând trecutul.

Ce este admiraţia pentru simbolul suprem regal? O nostalgie sau o căutare a unei noi forme identitare? 

Prof. Gabriela Gorgan