Acestea şi multe altele au fost întrebările generate de spectacolul Antisocial, prezentat joi seara în sala festivă a Colegiului “Liviu Rebreanu” de masteranzii Departamentului de Artă Teatrală al Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu (Cristina Blaga, Paul Bondane, Anton Balint, Călin Mihail Roajdă, Alexandra Șerban, Cristian Timbuș și Maria Tomoiagă), coordonaţi de tânărul regizor bistriţean Bogdan Georgescu.

Pornind de la un caz real – spectacolul a prezentat povestea câtorva elevi care au creat pe facebook un grup în care şi-au satirizat şi ironizat profesorii – dar, pentru că unul dintre ei “a dat invite” unui professor – grupul secret a fost descoperit. S-au conturat, inevitabil, trei “tabere”: elevii administratori ai grupului – adunaţi în jurul unei mese, certându-se, împroşcându-se cu suspiciuni şi acuzaţii de trădare – pentru ca ulterior, “trădătorul” să recunoască faptul că a deconspirat grupul pentru că “trebuia să se afle”, astfel încât ceva să se schimbe în sistem. Profesorii – unii dintre ei decişi să-i exmatriculeze pe elevi, alţii conştienţi că la mijloc ar fi doar un act de libertate de expresie a unor puşti rebeli (unii dintre ei olimpici), bârfindu-şi directorul şi acuzându-se reciproc de relaţii prea apropiate cu elevii, înclinaţii nepotrivite spre băutură sau spaime că exmatriculând olimpici îşi pierd şi primele oferite de stat penru performanţele acestora. Şi părinţii – care lipsesc prea mult de acasă, înstăriţi şi obsedaţi de muncă sau organizarea banchetelor din finalul liceului, întrebând repezit “Cât dăm, hai că mă grăbesc?!”, gata să pună bani şi să muşamalizeze situaţia, pentru a-şi salva copiii de exmariculare, pentru a nu-şi rata examenul de bac sau intrarea la facultate, alţii plecaţi cu zilele la muncă şi ignorând problema sau tratând-o cu superficialitate, alţii interesându-se de bachet, meniuri, toalete...

Dacă în spectacolul de teatru cele trei tabere păreau trei universuri paralele fără niciun punct comun de intersecţie – în sala festivă a Colegiului “Liviu Rebreanu” s-a iscat, imediat după spectacol – o dezbatere între realizatorii acestuia, părinţii, profesorii şi elevii prezenţi – toţi recunoscând că sunt foarte rare ocaziile în care se întâlnesc la discuţii oneste toate cele trei “tabere”.

Primul care a spart gheaţa a fost directorul CNLR, Constantin Rus, care a admis că tinerii actori au pus în scenă ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi: “Este o realitate pe care o vedem, o trăim, şi pe care nu trebuie s-o ocolim pentru că doar aşa vom găsi soluţii la multele şi marile întrebări pe care le-aţi indus în mintea noastră, a părinţilor şi elevilor…” a afirmat Constantin Rus – care a comentat, mai în glumă, mai în serios, că nu se regăseşte în figura directorului prezentat în piesa de teatru, singurul personaj “explicitat fără reţinere”…

Constantin Rus i-a întrebat pe elevi oare cum s-ar simţi dacă rolurile ar fi inversate şi ei ar fi cei ironizaţi sau satirizaţi de profesori, iar cineva din sală a replicat că există deja profesori care îşi umilesc elevii în faţa clasei şi îi ironizează. Directorul CNLR a recunoscut că este la curent cu acest fapt dar îşi imaginează că aceşti profesori o fac probabil aşa cum o fac părinţii acasă, încercând să educe într-o anumită măsură, poate nu tocmai cea mai potrivită.

Mai drastică şi radicală s-a dovedit preşedinta Asociaţiei de părinţi de la Colegiul Naţional, Dacia Rűbl care a remarcat că a fost o experienţă unică pentru ea: “Într-un timp atât de scurt, am devenit extrem de tristă, într-un timp atât de scurt au reuşit să ne expună trista realitate… Este vorba de o vină 3 în 1 de care trebuie să fim conştienţi cu toţii…” a mai spus Dacia Rűbl.